Tot cu fata din Sălaj…

De când cu fata asta, mamă-mamă, ce mi-au crescut accesările pe blog!
Nu-mi fac iluzii: dacă mâine o să vă povestesc cum am ajuns eu din pianist, farmacist, iar o să am cinșpe cititori, că nu interesează pe nimeni rețeta ratării, cum e și normal, pe toți îi interesează cât glutamat tre’ să bagi  în chifteaua vieții ca să fie de succes. Deși eu aș citi oricând, bucuroasă, povestea fetei bogate, frumoase și norocoase căreia i-a lăsat tac-su o fabrică înfloritoare moștenire  și ea ajunge pe Văcărești, cu nelipsita sticluță de apă plată într-o mână. „Cinș’pe lei oralu’, moșule!” Mai apare câte-un mucalit care-o întrebă: „Și scrisul?…” , de-i strică ziua. Tare aș citi „Povestea Cenușăresei” pe invers! Să văd cum rânește ea la cenușa din sobă, cum spală vasele manual, când toată copilăria a avut mașină de spălat vase, bonă filipineză și frigider de-ăla, cât o garsonieră confort trei, care-ți dă ghiață cuburi, ghiață pisată, ghiață vrac – totul e să știi să citești  desenul de pe buton. Zău, aș vrea să știu cum se simte o altă fată când trăiește începutul poveștii, ăla cu a pornit de jos, pe post de cuprins și final. Mai e ceva viață acolo? Măcar cât e, ipotetic, pe Marte? Mai sunt gânduri? Mai sunt speranțe?
Mai e ceva de povestit când scormoni în cenușă?

Băi, eu zic că mai e! Chit că filmul ăsta rulează cu săli goale și poți să-ți cumperi bilet și cu zece minute înainte de final, că plasatoarea n-o să pregete să te conducă la locul tău înscris pe bilet.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în amintiri și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

13 răspunsuri la Tot cu fata din Sălaj…

  1. klaus zice:

    ren, citii textu’ și io. Săraca fată! într-un fel mie milă de ea. Suferă la alt capitol, proastă evident nu e. Iar capitolul ăsta a beneficiat de o mediatizare excesivă. Din păcate am participat și noi. Cam atât….

  2. klaus zice:

    Povești de care-ți dorești, luat pe nepregătite, n-am! Da’ cine știe?

    • Eu am. Povești din alea.
      Fata aia, și dacă nu e proastă, bagajul ei de ne-prostie n-o să-i folosească niciodată la nimic. Fii atent! A clacat și a dat pe dinafară (dar discret, fără nume, fără implicații), fiindcă I S-A LUAT DREPTUL LA DISCURS!
      Nu, pe bune, klaus… Viața e ceva mai complicată.

  3. krantz zice:

    Eu zic că sunt o groază de poveşti din astea. Poate nu neapărat la noi. Şi toate-s înţepate de acele de seringi înfipte între degetele de la picioare. Că venele deja sunt ciur şi se pierde marfa pe drum…

    • Nu, nu… Nu mergeam chiar atât de departe. Era vorba de o poveste în care din „special” și „VIP” ajungi ”om simplu”. ”Cetățeanul de rând”. Și celelalte sintagme cu care suntem gratulați zilnic la tv, doar fiindcă reușim să supraviețuim din salariu.

  4. Crezi că nu e? Povestea Cenușăresei pe invers? Dar se vinde mai bine Cenușăreasa de-adevăratele. Dă mai bine în CV. 🙂

    • Sava, e normal să se vândă mai bine Cenușăreasa pe drept înainte. În fond, care, dintre noi, dacă și-a ars cu țigara o bluză la care ținea enorm, a ales să-i pună un mic petic și să brodeze cuvântul ”petic” sub el? Mai bine brodăm o floricică sau coasem o etichetă de firmă.

  5. psi zice:

    la ce efervescentă ți-e scriitura m-aș abona să citesc povestea cenușăresii inverse, să știi! 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s