De la celălalt capăt al tunelului privind…

Acum Oana Livadariu e dincolo de luminița de la capătul tunelului. A trecut prin ea fără să se uite înapoi ca Orfeu. A trecut direct în Moarte sau într-o altă Lume Mai Bună sau în Cer sau în Neființă sau n-a trecut, pur și simplu n-a trecut de boala ei. Dar, presupunînd poetic că există un dincolo, sus, jos, unde va fi fiind el, un lucru e cert: femeia asta de treizeci de ani, cu părinți controversați și iubit fidel, cu tumoră cerebrală care a fost operată la Sibiu și nu în Canada, fiindcă, în ciuda tuturor gândurilor bune și donațiilor  semenilor ei, tumora a dat bice și ea a ajuns urgență chirurgicală pe negândite, așa încât bisturiul de la Sibiu  putea interveni mai iute ca ăla canadian, A MURIT.

Fie că interpretăm moartea ca pe UȘA CARE SE DESCHIDE DOAR ÎNTR-UN SENS ori ca pe ALTĂ DIMENSIUNE, cu Dumnezeu pe peretele dinspre răsărit sau cu el în subsidiar, Oana asta a chiar murit!

În urma ei au rămas:
–  un iubit fidel
–  o sută de mii de euro nefolosiți
–  niște părinți care nu prea reacționează ca niște părinți îndoliați
–  sfaturile alternative ale celor care au vrut s-o salveze altfel decât donând o sumă modestă.

Să ne uităm pe SFATURI, ca să înțelegem cum e  lumea în care trăim până murim.
Citez din memorie:
–  părinții să se roage și să-i citească Biblia
–  să mănânce fără carne
–  să urmeze dieta dr. gerson
–  să descopere conflictul interior dintre creierul ei și realitatea înconjurătoare
–  să bea nu știu ce fel de apă
–  să ia spânz
–  să ia bicarbonat
–  să…

Noroc că tunelul cu luminiță la capăt nu-ți dă voie să recitești sfaturile de dinaintea plecării. Că, altminteri, nu ai liniște nici Dincolo.
Sau îți dă voie?

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în actualitate mioritică, apucături proaste la români, mizeria umană, strict autentic și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

15 răspunsuri la De la celălalt capăt al tunelului privind…

  1. clujanu zice:

    desi El nu exista luand in considerare sfaturile primite constat ca totusi ograda lui exista si e tare mare!

  2. Q_sound zice:

    mersi de link-ul fantasmagoric. 🙂 a fost o vreme, ani, in care numa’ s-f citeam, nu neaparat ca sa caut solutii alternative povestii mistice, asa, ma relaxau si-mi umpleau un timp . teoria ca am fi materie prima pt. o entitate superioara, extraterestra am mai intalnit-o, mie imi pare supeficiala, imitativa la ceea ce deja cunoastem: lantul trofic terestru. acest tipar de rationament, etapizat, ierarhizat, evolutionist ar trebui aplicat in conditiile unei anumite planete si, mai ales, a unui anumit tip de observator, ca orice lege pamanteasca. a-l generaliza la nivel de univers(uri) mi se pare hazardat, dar pt. literatura s-f e fain.

    despre subiectul postului de acum nu pot sa zic decat ca niciun parinte nu ar trebui sa-i supravietuiasca copilului sau. o zic ca mama, fara vreun suport( fiindca religia a functionat de multe ori ca pai de care sa te agati in timp ce te ineci lent) mistic. asa mi se pare firesc si corect, ca drept la o anumita unitate de timp trait.
    ca exista indivizi care profita de pe urma propriiilor copii, fie ii negociaza ca bucata intreaga, pe bucati/ organe sau ii inchiriaza/ prostitueaza stiu si poate n-ar fi rau sa fie scosi din incadrarea legala de parinti. cateodata legea, prin reprezentantii ei, chiar reuseste. unii indivizi din specia ns, cred ca au drept de viata si moarte asupra progeniturii lor. e abject, nu trist! pana si in lumea animala, vezi ca mama isi protejeaza puiul.

    da, e cert ca Oana a murit, cu sau fara tunel a pierdut lupta cu cancerul. la fel de cert insa mi se pare gestul celor care au vrut sa o ajute si e un lucru bun indiferent de motivatiile din spatele gestului.
    sfaturile, daca nu sunt prea cicalitoare, pana la urma sunt si o dovada de interes, implicare- ca-ti pasa, nu? Dincolo cata liniste ai vrea? d-aia sa-ti tiuie urechile? :))

  3. arakelian zice:

    si eu am doar un copil. O fata.
    Daca ar fi fost sa fiu eu acolo… nu as fi supravietuit. D-apoi sa intru in bani. Durerea mi-ar distruge sufletul, corpul, dar nu onoarea si mandria si omenirea. Cu atat mai mult cat pt Oana s-au strans peste 100 mii in 2 zile, de la oameni care nu aveau NICIO obligatie, de la oameni care poate nu aveau nici acasa…dar care au dat pt Oana. Nu pt parintii ei.

    Si mie parintii imi raspund pe mail: saptamana viitoare, si peste o saptamana: saptamana viitoare…

    Stii ce mi se pare mai grav? Ca baga indoiala in cei din jur. Pt mine e al 2 lea caz umanitar la care contribui, se ajunge la deces, si cei din jur baga mana. Este cea mai mare mizerie umana sa profite de durerea si lacrimile si decesul unui om si sa intre cu lingura in miere.

    • Eu am contribuit o singură dată activ, am lipit în Prăvălie poza și povestea puștiului, diagnostic, analize, i-am vorbit fiecărui pacient despre el (era un tânăr, avea și-o soție, nu mai era chiar un copil), le-am dat linkul spre blogul lui, conturile, am adunat și bani personal, de la colegi, prieteni, de la firma care ne patronează… I-am ținut pumnii, i-am scris pe blog, era în Italia, pentru transplant de măduvă, totul a mers bine o vreme, chiar începusem să cred că scapă, e un sentiment ticălos, orgoilos, egoist, dar extraordinar – să știi că ai contribuit la salvarea cuiva. Apoi, brusc, a murit. M-am simțit de parcă l-aș fi operat eu și aș fi greșit operația.
      Nu mai știu cum îl cheamă. Și nici nu vreau să mai răscolesc în blogul vechi, unde sigur am scris despre el.
      Atunci am înțeles că, și dacă s-ar strânge o avere amețitoare, nu 100 000 de euro, ca să întorci un om de pe drumul morții, dacă e să plece, plecat rămâne.

      Ce nu pricep, nici eu, referitor la cazul Livadariu: cum niște bani pot căptuși măcar, dacă nu umple, golul lăsat de moartea copilului tău? Cum îți revine pofta de viață, dacă ți-a rămas ceva în cont?

      • arakelian zice:

        fara demnitate. Nici inainte nici dupa.
        Pe oamenii care ii cunosc decesul celor dragi ii face mai buni, mai cu chemare pt Dumnezeu, fac voluntariat si isi dau si haina de pe ei la propriu sa stie ca altuia ii e un pic mai bine.

  4. psi zice:

    săptămâna trecută, pe 9 iulie, ar fi fost ziua Dariei. ar fi împlinit 26 de ani.
    mama Dariei a dorit să-și celebreze fiica, unicul copil, lansând de ziua ei cartea în care povestește cum este să-i duci pe toți până la marginea pământului, să le pui tu însăți aripi și să-i privești trecând dincolo. dacă există acel Dincolo, mă gândesc că Locotenentul (tatăl Dariei plecat acolo când fiica lui avea doar un an) și Daria au zâmbit. toți cei veniți la lansare am celebrat Viața și Omul. și am tăcut în fața Omului.

    • Psi, nu trebuia! Am citit blogul mamei ei și un interviu
      http://goodread.ro/gabriela-hornoiu-lacrimile-mi-au-devenit-cuvinte-interviu/
      și nu trebuia să mă faci să plâng.
      Sau bine mi-ai făcut! Că am numai neliniști și drame închipuite în cap de la o vreme.

      • psi zice:

        ți-aș dărui cartea sau te-aș duce să vezi mama, Omul, pe gabriela. și ți-aș spune că ne însoțește în fiecare lună la alergarea pentru acel spital la care visăm. și îmi vine să mă fac mică, mică…
        uneori avem nevoie de lacrimile aceasta.
        de fapt sunt cărți, pentru că și Daria a lăsat în urma ei scrisul, singura ei armă împotriva domnului C.
        interviul îl știu, apărut în aceeași zi cu cartea.

    • Q_sound zice:

      sa stii, piosi, ca nu doar ca nu am avut nicio replica la ce ai spus acolo, dar mie acea femeie imi pare neverosimila. m-a intrigat(ca verb), a trezit in mine atata nedumerire, desi am vazut multe tragedii. sa supravietuiesti unei duble pierderi, cele mai dragi si sa fii atat de senina, cuminte, cum ai zis tu, pe un scaunel in rochia fiicei tale moarte imi pare … imposibil, ireal. mi s-a blocat creierul, serios.
      a scrie un jurnal sau a publica ii poate face bine, e chiar terapeutic pana la un punct, cred. la fel ca a se implica in actiuni umanitare. devine superlativul altruismului, al conditiei de om in esenta, dupa ce tu ti-ai pierdut … sufletul.
      da, o celebrare a Vietii si Omului, o bunatate intoarsa prin ceilalti cand tu esti pustiita. acea femeie merita sa te inchini in fata ei!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s