BOZYRE – ultimul episod

A fost o vreme când scriam un foileton despre Alfa-Romeo 90 -ul meu, ca pretext pentru niște amintiri din tinerețe. M-am lăsat. Nu știu dacă depresia sau depresia erau de vină dar, acum, când simt că depresiei i-a trecut vremea, că într-o lume de depresivi e mai mișto să nu te încadrezi,  mă gândesc să vă dau finalul: de ce se numea mașinuța aia BOZYRE, de ce așa îi ziceau prietenii și colegii de serviciu, de ce îi învățau numele ăsta până și mecanicii auto care o spitalizau mai mult de șapte zile.

Să recapitulăm: un Alfa Romeo 90, mașina poliției italiene și franceze, serie limitată, gata de fugă, carburator dublu corp, pe mâna mea, la mâna a treia, imediat după ce mi-am luat permis. Taie fața oricui, fără să-l oblige să frâneze. Se strică numai în fața casei, dar te trece Carpații pe Transfăgărășan, ca un căluț de curse.
De ce dracu s-o cheme BOZYRE? Cu ce-a greșit? Ea, cu nimic. Eu, da.

Suntem pe 24 decembrie seara, anii 90.
Mă întorc acasă pe zloată. Dau semnal stânga, să intru pe strada mea. Am în față un taxi care oprește brusc, să coboare clientul, și eu rămâm cu coada mașinii pe artera principală, fiindcă frânez, ca să nu-l lovesc. Din dreapta vine o Dacie, pe drum cu prioritate. Își face botul zob în portiera mea din spate. Percep un fel de cutremur de gradul doi și mă dau jos să văd despre ce e vorba. Aia, Dacia, cu o femeie la volan (aici au dreptate bărbații – nu lăsați femei la volan pe zloată, seara, pe drumuri cu prioritate, că ele chiar cred că o au), era stirbă de bara din față. BOZYRE avea o pată din vopseaua ei care s-ar fi șters cu lichid de frână. Am negociat în pulover, pe lapoviță, și n-am ajuns la niciun rezultat. Femeia cu Dacie știrbă m-a dus la poliție, în Candiano Popescu. Nu știu cine e Candiano Popescu, dar sună perfect, ca nume de stradă unde rămâi fără permis.

Era atât de noapte, pe 24 decembrie, că până și ăia care-l așteptaseră pe Moș Crăciun sub brad, adormiseră. Polițaiul de serviciu nu-și permitea asemenea chestii. El ne-a interogat pe amândouă cu aceeași pricepere și a scris procesul verbal.
Femeia prioritară a zi că da, m-a văzut, dar de ce să fi oprit, din moment ce era pe drum cu prioritate?
Milițianul de serviciu s-a concentrat asupra mea, fiindcă de la aia nu mai avea nimic de scos:
– A cui e mașina?
– A unui prieten, am bâiguit, că încă n-aveam acte pe ea și așa fusesem educată să spun.
– Cum îl cheamă?
BOZYRE, am zis, disperată, fiindcă asta era tot ce-mi aminteam de pe talon.
– Da? zice  milițianul și se scarpină pe obraz cu o  scârbă nesfârșită. Uite ce  scrie aici, pe talon: Ion Stan, Alfa Romeo 90, număr de înmatriculare B 02 YRE… Mai și mințiți, după ce că ați făcut accident!…

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Alfa Romeo, autoturisme și alte chestii personale și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

12 răspunsuri la BOZYRE – ultimul episod

  1. Cristian zice:

    Ei, da. Mașina aia mi-a tulburat și mie multe dintre nopți. Probabil filmele italiene erau de vină. Dar. Să știi tu despre vopsea și lichid de frână ? Că aia cu carburator dublu corp să zicem că a făcut parte din arsenalul de îmbârligare al vânzătorului. Și ești femeie ? Nu creeed…

  2. D. Vader zice:

    Ce misto !! Nu ma gandisem la asta, recunosc!
    Revin, acum nu pot, am niste aripioare de rata pe gratar.

  3. Și încă nu ți-am zis de chiuloasă! Și de bucșa de pe punte-spate! Nu ți-am povestit cum ridică unii mecanici capota motorului și zguțuie un fir roșu și, dacă se nimerște ca la cheia următoare mașinuca s-o ia din loc, marci banul. Dacă nu, plătești tractarea până la service și pe urmă plătești de zece ori mai mult. Fără cauciuri de iarnă, plătești o nouă mașină la mâna a doua…
    Sunt genul de femeie atât de pârlită prin service-uri, că știu până și ce e ăla un bendix!

  4. Îmi pare rău că e ultimul episod. Așteptam fiecare episod cu nerăbdare, … apoi l-ai lăsat în garaj la odihnă.
    Și eu sunt atașată de prietena mea pe roți, dar antitalent la mecanică. N-aș putea spune mai mult despre ea decât culoare, an de fabricație și nume. Cu toate acestea nu mă încadrez la capitolul „femeie la volan” spus la peiorativ. Îmi place să conduc, o fac bine și mult, îmi simt mașina și am evitat accidente de-mi venea să mă pup pe oglinzile retrovizoare. (dar tot am bușit-o în garaj, că doar nu-s eu parte din sexul frumos degeaba :D)

    • Poate nu e chiar ultimul. Credeam că vă plictisește povestea lui BOZYRE.
      Eu conduc ca o femeie la volan: foarte atent, să nu care cumva s-o zbârcesc, să nu schimb banda fără semnal, să nu mi se pară că ”mi s-a părut că am timp”…
      Cineva, apropiat, firește, îmi zice în fiecare dimineață: vezi cum conduci. Încearcă să-ți iei cât mai puțină muie de la toți nenorociții care se cred zmei.

  5. Q_sound zice:

    ultimul episod? pai, ai sarit multe si aici, pe wp nu merge cu skip! io propun asa: subiectele politice sau sociale le dezbati in alta parte, pe bloguri prietene si aici ni-l povestesti pe BOZYRE. sunt impertieneta, stiu, dar numai azi…

    mai ai masinuta? BOZYRE-cu c/p l-am pus, sa nu gresesc- chiar ma miram de unde numele asta?! stiam ca multi isi boteaza masina, barbati dar si femei si ma gandeam ca tu esti mai deosebita. intre timp, m-am si convins. 🙂 insa faptul ca tu existi, Renata, cu toate cunostinetele astea tehnice, demonstreaza ca lumea soferilor, un segment al ei, cel masculin, n-are sens- s-a inselat amarnic in predictii. :)) chiar si caz izolat fiind… 🙂

    • Poate că o să vă mai povestesc vreo ispravă de-a mea, din vremea domniei lui BOZYRE.
      Nu-l mai am. L-am făcut cadou unui prieten care avea mare nevoie, până a strâns bani de mașină nouă.
      N-am cunoștințe tehnice despre mecanica auto,ce-ți închipui?! Totul e chestie de vrăjeală și ureche muzicală. Înveți termeni. Înveți unde e piesa poziționată sub capotă. Citești cartea tehnică a mașinii. Stai cu ochii beliți pe mâinile mecanicului și înregistrezi ce bodogăne el. Dar toate astea erau valabile pe vremuri, când mecanicii auto te rezolvau cu o sârmă și cu cheia de paișpe. Azi nu mai merge. Compiuterașul de bord taie și spânzură…

  6. clujanu zice:

    eh, sunt chestii aflate dupa ureche, lichidul de frana decoloreaza vopseaua de masina! 🙂 e doar o treaba de rabdare.

    • Clujene, aia cu lichidul de frână am probat-o. Și are efect dacă ai mâna ușoară, nu te-apuci să freci ca o gospodină. O mângâi așa, drăgăstos, cu un tampon îmbibat din belșug în zeamă. Firește, pata de vopsea străină trebuie să fie proaspătă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s