Cum să nu mai fluier în biserică?! (III)

Băi, mă potolisem. Cu Rieu. Eram în faza – ajunge o măciucă la un car de oale, dă-l în dinții lui de impostor. Până la urmă nu e singurul. Sunt mii. Milioane. Sniperi d-ăștia care împușcă francul din orice poziție. Și vine Clujanu, vechi prieten al Gării, și-mi dă link spre una, jurnalistă la Adevărul.ro, Lacrima Andreica (așa o cheamă, pe bune) care scrie ea un luuung articol despre cum s-au despărțit apele când a dat Rieu cu bagheta, în pro și contra fenomenului Rieu. E limpede că pe ea, când a șfichiuit maestrul cu bețigașul de jos în sus -că piesa începea cu anacruză -, momentul pregătitor a prins-o pe malul PRO și uac! – a vărsat textul. Pentru cine are răbdare, aici.

Drept e că n-a zis rău. Așa e! Nu toată lumea gustă Berlioz și Purcell. Dar un vals vienez merge. (Bine, nu zice autoarea de ce un vals vienez prost interpretat e mai pe-nțelesul vulgului care vrea să asculte și altceva decât Angela Similea, decât același vals interpretat măcar în litera partiturii, dacă nu chiar cu strălucire și viziune dirijorală.) Și altă observație corectă: e foarte probabil ca toți fandosiții ăia care strâmbă din nas la Rieu să n-aibă habar de gama Do major și de faptul că diferența dintre un pian și-un câine e că pianul, deși are și el coadă, nu dă din ea.

Însă am găsit cel puțin două gogomănii sfertodoctice în mult elaboratul său articol, pe care o să le citez cu plăcere, care dovedesc cu vârf și îndesat că jurnalista noastră nu doar că ocupă trei locuri în banca celor care n-au habar de muzică și totuși  își dau cu părerea, dar e genul care face pipi cu ușa deschisă la cabina WC-ului, ca să-și dovedească lipsa de inhibiții.

UNU: „Rieu, ca toţi muzicienii, are publicul său. Un public undeva la graniţa dintre muzica clasică în forma ei pură, dusă de multe ori la extremele căutărilor în interpretare, şi deci necomestibilă pentru urechile neformate, şi publicul undeva mai sus puţin de nivelul manelelor, care pendulează între muzica de consum a secolului XX şi formele uşoare, ca să zic aşa ale muzicii clasice. Nimic rău în asta. Fiecare are dreptul la porţia sa de visare şi bucurie.”
Adică există niște răi și niște fameni de muzicieni care caută să interpreteze muzica clasică în așa fel încât s-o transforme într-o cabală și-un pericol public, o mânăresc până nu mai deosebești Mozart de Ravel, până îi cresc coarne lui Sibelius, și  Händel, artificierul, te bagă în spitalul de arși cât ai zice 112.

DOI: „Gândiţi-vă că Maria Tănase a cântat la începuturi ”după ureche”, din sufletul ei, la fel ca toţi muzicienii mahalalelor. Cum ar fi fost România muzicală fără ea, deşi poate la vremea ei, pe lângă un Enescu era şi ea tot … o manea?”
Ei, aici am boldit tot, că nici virgulele din text, așa corecte cum vin ele, nu reușesc să se delimiteze de imbecilitatea conținulului.
Păi, măi, Lacrima Andreica: și dacă s-ar fi născut fo cinșpe enești de la Enescu încoace, Maria Tănase ar fi fost tot Maria Tănase. A cântat muzică lăutărească și  populară în propria-i viziune  și decriptare către public. A fost placa turnantă care a sublimat lăutărie și folclor în artă neperisabilă. Adică, mai pe-nțelesul tău, a ridicat ștacheta mai sus și-a sărit la un alt nivel, în  aplauzele publicului, n-a lăsat-o mai jos, ca dințosul care nu știe care sunt timpii accentuați dintr-o măsură muzicală de patru timpi și cântă precum îi cântau chinezii lui Ceaușescu: Loooo-mâ-ni-eee, lo-mâ-ni-eeee!…
Cu prietenia dintre popoare, fierbinte, între picioare.

Firește că după ce m-a enervat la culme jurnalista Lacrima, m-am dat pe Google, să văd ce zice ea, despre ea. Zice că e specialist în gherila marketing și PR. Habar n-am ce meserie e asta. Poate că e una care se caută.
Mai jos zice că engleza excepțional: citește în engleză excepțional, scrie în engleză excepțional. vorbește în engleză excepțional.  Adică mai bine ca un nativ de engleză. Atunci luați-o voi, firme care au nevoie de mai-mult-ca- perfectul, ocupați-i voi timpul zilei prin contract, să nu mai scrie mizerii de-aste la adevărulpunctro.
Că noi suntem o țară mică, slabă, abia dacă ne vorbim limba maternă la nivel modest.

Anunțuri
Galerie | Acest articol a fost publicat în actualitate mioritică, actualitatea politică, apucături proaste la români, cronici, mizeria umană, o ţară frumoasă, păcat că e populată, părerea mea, strict autentic și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Cum să nu mai fluier în biserică?! (III)

  1. Ba Renato, ca altfel nu indraznesc sa ma adresez, tu parca iereai o faptura serioasa si la locu tau! Pai ce insecta te-a intepat / muscat da piept, de-ai ajuns in stare s-o faci celebra pa lacramioara asta mica si proasta, care de-atita engleza cita a virit in dinsa, nu i-a mai ramas loc deloc pentru limba stramosilor ei ancestrali?
    Pai hai sa citim amindoo ce zice cacacioasa asta englezita. Zice ca Rieu are publicul sau. Bine! Si-acum, atentie: „Un public undeva la graniţa dintre”. Acu, viu io si te intreb, dintre cine si cine? Pai ne spune lacramutza: dintre muzica clasică în forma ei pură si … şi publicul undeva mai sus puţin de nivelul manelelor. Pardon? O fi ceva tradus din engleza, cu traducatorul asta automat?
    Deci, Renato, daca auzi, f`odata, ca mititica a invatat limba romana, nu la perfectie, dar macar in chip cit de cit rezonabil, mai tinem-a la curent. Pina atunci, las-o-n sinje!

    • ‘Ai, bre, Augustine, că iej’ rău! Da’ ce-a făcut, fata? A dat în cap la oameni pe stradă? A făcut și ea, acolo, un anacolut. Ca și în alte fraze. Io am auzit că dacă vorbești în anacoluturi, deja se pune problema unui stil literar sau a unui consult de specialitate, la cap.
      Poate n-ai observat ce interesant scurt tratat de istoria muzicii i-a ieșit în fraza aia:
      între secolele 0 și XIX avem muzica clasică (aia de-i mai zice și grea, că nu e de ascultat); în secolul XX avem muzica de consum și muzica clasică în forme ușoare și abia pe urmă (cred că e vorba de secolul XXI, că nu știu să urmeze altul după XX) vine maneaua, cel mai recent gen muzical.Și modern prin urmare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s