Cum să nu mai fluier în biserică?! (I)

Eram chitită ieri, pe ploaia aia fără de sfârșit, să mă iau din nou de flașnetarul de succes, ăla, unul dintre cei mai zece bogați muzicieni ( probabil că figurează și-n top 300, la unul dintre ăia 300 pe care i-a dat mama la vioară și nici n-a vrut s-audă că s-ar putea lăsa de ea) și să vă mai supun atenției o mizerioară de-a lui, dar, tot orbecăind pe you tube, am ajuns,  dintr-o fericită eroare, la concertul meu preferat și, dacă tot ploua ca la balamuc și mă dureau genunchii, m-am adăpostit nițel sub umbrela lui Oistrah, David Fiodorovici, rus după locul nașterii, dar evreu în măduva oaselor (și asta e cea mai periculos de bună combinație ca să fii muzician de geniu) și acolo am înțepenit.
Și nu cred că e cazul să explic în cuvinte de ce. Poate doar pentru surdo-muți.

Dacă aveți astăzi sau într-o bună zi o jumătățică de ceas de spânzurat, dați o fugă în Raiul de mai jos:

Atenție la minutul 1:15, unde intră tema principală, ca să puteți gusta variațiunile ei de la 7:56. Relaxat. Iar la 9:05 inspirați adânc, ridicați-vă în picioare și închideți ochii: durează doar șase secunde până se hotărăște Ăl de Sus să tragă un colț de perdeluță cumulus, să ciulească urechea și să recunoască uimit de unde-și trage El numele de DIVIN.
Atât. Pe urmă puteți expira liniștiți și asculta până la sfârșit. Sau nu. Fiecare după cum îi e cheful.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în cronici, experimente, Uncategorized și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

14 răspunsuri la Cum să nu mai fluier în biserică?! (I)

  1. Q_sound zice:

    juma’ de ora n am acum, o las pe mai tarziu; chiar, mi o recomanzi inainte de somn?
    si daca imi explici si ce ai vrut sa zici prin fraza asta „durează doar șase secunde până se hotărăște Ăl de Sus să tragă un colț de perdeluță cumulus, să ciulească urechea și să recunoască uimit de unde-și trage El numele de DIVIN.”, cre’ ca o sa dorm neintoarsa. :))
    ps: iti place limbajul licentios sau doar ai scapari… tastate?

    • Nu știu dacă finalul concertului te predispune la somn. Depinde de cât ești de obosit.
      Ce-am vreut să spun cu… e acolo o trecere minunată, la reluarea temei de către orchestră, învigorată de alămuri, la care, atunci când se ajunge, cred că și Dumnezeu se dă jos din pat și dă perdeluța de nori la o parte, ca să audă mai bine, să se bucure și el. Nu sunt sigură că Numitul percepe oamenii ca entități, dar cu certitudine percepe vibrația, sunetul, și dacă nu-i vreun mizqntrop încuiat, acolo, în pasajul ăla cred că se re-evaluaează, de fiecare dată.

      p.s.-ul: Îmi place limbajul licențios dacă se justifică, dacă sună bine în gura personajului care-l folosește. Totuși nu mi-e foarte limpede întrebarea….

      • Q_sound zice:

        da, depinde… uneori, cand esti f. obosit, nu poti sa adormi neam! o sa risc, muzica merita o noapte pierduta.

        asa… il vezi tu pe zeu, ‘Numitul’? in pat- am mai auzit ca ar fi tare obosit si se odihneste dupa creatie-, ‘dar cu certitudine percepe vibrația, sunetul’ ? sau mi ai explicat fraza printr o metafora sau alegorie? 🙂 insa e tare faza cu mizantropia… cumva justificata: daca ii atribuim atributele ns, umane, la fel ca noi ar putea fi nemultumit de ce a creat, asa cum unii parinti isi reneaga progeniturile.
        iar DIVIN devine, sau abia atunci isi capata dreptul la acest titlu, in fata virtuozitatii.
        ma intreb daca aceasta poveste, usor duioasa, iti satisface pe deplin creierul?! e retorica.

        am vazut in unele replici ale tale ca fol. limbajul licentios, cu singura mentiune -pe care ai accentuat-o- sa fie scris corect. si io ma intrebam mereu de ce evitam sa pronuntam sau sa scriem anumite cuvinte , asa-zis obscene: actul sexual , organele reproducatoare si n am ajuns la niciun raspuns. :))

      • Eu nu-l văd așa. E doar o alegorie. Majoritatea credincioșilor practicanți însă și-l imaginează așa, un bătrân cu un registru enorm. 🙂
        În pasajul pe care l-am amintit nu virtuozitatea e problema, ci perfecțiunea, frumusețea muzicii în sine. Acolo e un vârf sau un abis de frumusețe. Nu spunem noi adesea, despre ceva perfect, inimitabil că e divin, că e… Dumnezeu? 🙂

        Într-o zi, dacă vrei, purtăm o discuție despre limbaj licențios.
        O zi frumoasă!

      • Q_sound zice:

        virtuozitate in interpretarea unei opere clasice muzicale. altfel, daca o interpreta Rieu, devenea mizantrop. 🙂 mi s a parut ca pe executie pui accentul in seria ta de articole si, dupa un rechizitoriu cam… agresiv( sau doar patimas? :), il vei executa pe flasnetar. :)) astfel, se justifica si gestul tau… tineresc de a fluiera intr un locas de cult.

        da, asa se spune despre muzica, ca e divina: dupa ce ne am inventat povestea suprema o folosim peste tot ca un passe partout, din alegorie in metafora sau epitet si cercul se inchide creand o arie de confort iluzoriu.
        si io am zis asa odata… insa am pastrat conditionala: ‘daca as crede in zei,…’. de fapt, trebuia sa mi fac de cap si sa spun: ‘ zeii sunt printre noi’, acum e momentul sa ne inchinam la ei: Wagner, Schubert, Bach, Beethoven.

        oricand vrei si ai timp, putem discuta despre limbajul… neortodox. il disecam, analizam sa vedem daca ii dam licenta de utilizare. 🙂

      • Firește că Dumnezeu, uni- sau pluricelular, se întrupează în compozitorii pe care-i numești. Dar e și în Utrillo și-n Lautrec. E în „A opta zi”, de Thornton Wilder. E-n toate chestiile care-ți plac ție. Sau mie. Dumnezeu e atât de ubicuu, că e o tâmpenie să-l căutăm. ”Ubi bene”, acolo e și el. Mumai popii vor să-l încarcereze în biserici.

        Da. O să scriu ceva despre limbajul licențios. Ca diletant.

  2. krantz zice:

    Dragă Renata, se pare că asta ţi-e crucea pe care va trebui să o porţi. Şi totul ţi se trage de la noaptea aia. Prima ta noapte cu Beethoven. Aşa că, atunci cînd te-o mai lua cu călduri de la scîrţîitul flaşnetei, să te gîndeşti la Anastasios şi la invitaţia lui. Poate trece mai uşor 😉
    Din exterior, un privitor oarecare ţi-ar putea spune doar: Straşnică ursită! Greu dar şi frumos blestem!

    • Sunt mai mult decât impresionată că ai citit intro-ul blogului!
      Deci: sunt încântată. Mulțumită. Recunoscătoare.
      Bine, Data viitoare când îmi mai faci un comentariu, ar fi de bun simț din partea mea să-ți spun că te iubesc. Eu credeam că toți cei care vor citi pagina aia, o vor uita în următoarele 5 secunde.

      • krantz zice:

        Pe mine exact pagina aia m-a făcut să-ţi rămîn „fidel”. A fost prima citită şi zbang! Coup de foudre! Pentru că aşa cum spuneam la un moment dat la mine acasă într-un articol despre „Despre”, asta mi se pare cartea de vizită a celui îmi iese în întîmpinare. Dar e doar o părere subiectivă. E ceea ce apreciez eu. Şi nu poate fi o regulă.

        P.S. Ai cuvîntul meu că după cele scrise, eram sigur că-mi vei face declaraţia 😉
        Mă rog, chestie de chimie…

  3. Bi-neee!… Fie. Mă mai izmenesc nițel, de ochii celorlalți… 🙂
    Dau ochii peste cap.
    5, 4, 3, 2, 1…
    M-am izmenit destul. (nici nu știu precis dacă reflexivul a se izmeni se scrie cu zî, sau cu sî, dar ce mai contează…)
    TE IUBESC, KRANTZ!

    Asta e! Mergem înainte!… 🙂

  4. clujanu zice:

    ia luati oameni buni si de acilea: „Rieu, ca toţi muzicienii, are publicul său. Un public undeva la graniţa dintre muzica clasică în forma ei pură, dusă de multe ori la extremele căutărilor în interpretare, şi deci necomestibilă pentru urechile neformate, şi publicul undeva mai sus puţin de nivelul manelelor, care pendulează între muzica de consum a secolului XX şi formele uşoare, ca să zic aşa ale muzicii clasice. Nimic rău în asta. Fiecare are dreptul la porţia sa de visare şi bucurie.”

    de aici http://adevarul.ro/news/societate/de-manele-rieu-1_558a661e6a5d00b021f72b11/index.html

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s