Mici gafe. Pardonabile sau nu.

În articolul precedent am greșit numărul corzilor viorii: cinci am zis, când ele sunt patru. Un singur cititor din ăia cinci sau patru pe care îi am mi-a atras atenția. Puteam să modific textul, dar comentariul lui ar fi rămas de izbeliște. Mai bine să las greșeala, așa cum e, în original. Pentru o sută de inși care mă cunosc, faptul că nu-mi amintesc, din reflex, cum arată cordarul viorii e o bagatelă. Puteam să-i încropesc domnului ALM un gimbușluc de răspuns, să-i zic că eu mă gândeam la viola d’amore, dar, cum nici eu și nici domnia sa n-am venit cu ibricul pe conductă, mai bine lăsăm gafa cum  a căzut. E o gafă în familie. Cât un pârț fără miros pe care-l aude numai vecinul tău de masă.

Tot preambulul ăsta consistent mă conduce la ce, de fapt, voiam să vă spun: că, de la un anume nivel în sus, micile gafe nu mai sunt permise. Dacă ai un blog politic bătăios și scapi pe undeva „niște miniștrii”, încă mai ai o portiță de salvare. DACTILO-GREȘEALA. Ai zăbovit prea mult pe tasta „i”. Se mai întâmplă.

Dar aseară, Mirciulică Badea a citit din presa scrisă, pe care o urăște, un articol meschin și banal, care vorbea despre ce-a descoprit un grup de cercetători; că oamenii care se culcă mult după miezul nopții sunt mai inteligenți decât media pe țară. Badea s-a alintat față-profil-trei sferturi cu fața lui absolut banală spre insignifiantă, dacă nu cumva nasolită de fardul standard pentru o apariție la mesuță și s-a inclus în grupul inteligenților, pe motiv de culcare la ore mici.

Cum era de așteptat, a citit din jurnalul cu pricina, cuvânt cu cuvânt, știrea. Poate că un prost de redactor plus supervizorul lui și mai prost au lăsat să scape o ditai DACTILO-GREȘEALĂ în text, fără s-o îndrepte. Era despre ritmul circadian. În text o fi apărut, greșit, cicardian. Cuvânt care nu există. Dar Bădița Badea l-a citit și l-a comentat, a zis că lui îi sună a poreclă, a trecut un minut, poate două, poate trei, și omul din cască a tăcut, operatorii au dat înainte cu filmarea, ceea ce înseamnă că niciunul dintre ei nu s-a dus cu gândul la forma corectă, circadian, cu explicație în DEX, un cuvânt banal pentru toți cei care au studiat biologie, medicină umană, farmacie, genetică, biotehnologie, zootehnie, agricultură, medicină veterinară.

Plus mama lui Mircea Badea, care a studiat DEX-ul de-a fir a fiu.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în actualitate mioritică, actualitatea politică, cronici, literatură și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

11 răspunsuri la Mici gafe. Pardonabile sau nu.

  1. ALM zice:

    Păi, vă încropeam şi eu un gimbuşluc replicându-vă că viola d’amore are de la 7 corzi în sus. Dar şi dvs puteaţi să-i replicaţi că vă gândeaţi la o chitară electronică bas Career Evolution sau Mayones Patriot 5 (mamăăăă ce le ştiu) şi nu mai terminam. Glumesc, aveam chef să scriu ceva şi eram în contradicţie cu dvs la restul articolului.
    În altă ordine de idei, mă bucur când aud că mai sunt ascult-privitori la emisiunile A3 după orele 21 şi 15. D-aceia care umflă rating-ul la valori astronomice. Eu nu mai am putere! Când urcă „părinţelu'” în amvon şi mă somează să-mi anunţ prietenii, am un spasm pe mâna cu telecomanda şi mă trezesc pe Cartoon Network …

    La mine, ritmul circadian durează două zile (sic)!

    • ALM, puteam să jur c-o să veniți cu precizarea corectă, de la 7 corzi în sus. 🙂
      Știu că vă place Rieu. Asta e! Ce s-ar face, dacă l-ar iubi chiar toată lumea?

      În ce-l privește pe „părințel”, e ceva vreme de când îl ocolesc. Pe Bădița îl văd dimineața, la 5, uneori, când n-am somn.
      Știu, e masochism.

      • ALM zice:

        Ce să fac şi eu? Când mi-a venit cheful să zdrăngăn la chitară (deh Beatles, Shadows, Rolling Stones, Mondial, şamd), eram aşa sărac încât am deveni lutier. M-am descurcat binişor, am tras şi ceva bănuţi vânzând chitări electrice.
        Concertele lui Rieu nu sunt pentru cultură muzicală (pentru aia erau concertele lui Leonard Bernstein) ci, în primul rând, pentru distracţie. Toată lumea râde, cântă şi dansează! Şi am nevoie să văd oamenii cântând şi dansând!
        Nu mă grăbesc să va acuz de masochism, de gustibus et coloribus non disputandum …

  2. Anca zice:

    Exista si cicade, sunt ceva goange 😆

  3. krantz zice:

    Cam mari pretenţiile tale pentru un clovn. Fişa postului său prevede dansul în ritmul antenei3 nu în cel circadian.

  4. ratzone zice:

    poate să facă ce vrea, poate să încerce să ridice jurnalul naționalul cât vrea, poate să facă orice, e firma lui, e timpul lui, e audiența lui, e greșeala lui și nu îi pasă

    • Radule, nu ți se pare că jocul lui Badea – dialog cu operatorul, un copilaș nevinovat și semiimbecil, cu producătorul din cască, un imbecil matur, dependent salarial de clovneriile lui – s-a cam afanisit?
      Mie, da.

      • ratzone zice:

        desigur. si el stie asta. dar, repet, nu are de ce să schimbe. audiența lui la ora în care jumătate de țară doarme e cât zece posturi la un loc, cât următoarele zece nu unele de dive si divi. lumea se uita in draci la emisiunea aia si cat va avea el chef va produce tone de arginti si ala cu camera daca nu face jocul, zboară pe loc. la usa sunt 1000 de insi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s