Nu pot să nu revin asupra subiectului! Am citit ultimele 40 de pagini pe nerăsuflate. Deși Elena Udrea fusese deja tranșată, condimentată, lăsată la maturat într-un amestec fin de uleiuri virgine plus câteva picături de vin vechi, din cramele Dinescului sau ale Băncii Naționale – nu-mi dau seama, că eu nu stric pe friptură un vin mai presus de doișpe lei. În ultimul sfert de centimetru de carte nu mai e vorba despre Elena Udrea, deja mâncată în penultimul sfert de centimetru, ci de politica externă a Băsescului. Atâta câtă a fost ea. Prin urmare, după ce ultima lopată de pământ a acoperit decolteul indecent al blondei de la Cotroceni, care era non-stop la Cotroceni, abia după ce n-a mai lucrat acolo, Adriana Săftoiu revine la subiectul ratat: cronica unei domnii de zece ani, din a cărei barcă ea a sărit foarte de timpuriu. Nu suficient de timpuriu, ca să nu mai fie nevoie de mărturisirea asta. Când închizi cartea, ai sentimentul – cel puțin eu l-am avut-, că Adriana a scris povestea ca să convingă populația cititoare că, indiferent câte compromisuri ai face, în tonalitatea sinceritate, ingenuitate și bună credință, tot mai faci unul, ca să-ți respecți fișa postului. Dar, dacă vă zic că finalul e scris în cel mai curat ritm de thriller american, înseamnă că Adriana Săftoiu e cam scriitor și e păcat că n-a modulat toată povestea asta într-un roman de ficțiune cărnos-osos-articulat. Și să fi semnat cu pseudonim, Matildush D.P.Dush.Putea băga și Restul. Spre bucuria omului simplu.
Blog de blog
NONO
+(3).jpg "NONO")
-
Articole recente
Blogroll
- Adrian Niculae
- Andreotti
- Arlech, Arlechina și neamul lor
- Augustin
- Baghi
- Blog de doctor
- blog de fotograf
- blog de zurliu, cu capul pe umeri
- Cațavencii
- Cârco
- Cudi+Ketherius
- Dan Alexe
- Daniel Bejan
- DIACRITICA
- Dragoș Vasilescu
- feher
- Gara pentru noi
- Gigli
- Ifim
- Krantz
- Lisandru
- Nelinistitu'
- NONO
- O privire sceptică
- Oana
- Olivia
- Radu Alexandru
- Surorile Marx
- Sweet&salty
- Texte pe față
- unde mai scrie lumea
- VERO
- Vizuina Leliei
- Zeama de cuvinte
- [Dragoș]
Arhive
Categorii
- actualitate mioritică
- actualitatea politică
- Adriana Săftoiu
- Alfa Romeo
- aminriri
- amintiri
- apucături proaste la români
- autoturisme și alte chestii personale
- blog
- bloguri care merită citite
- citesc şi-mi place
- concert
- copilărie
- cronici
- cu ce ne mândrim
- d'ale Prăvăliei
- dinozauri
- epoca de piatră
- experimente
- filme
- gară nouă
- glume bune
- jurnal
- Liszt
- literatură
- mai prost decât ai fost proiectat
- mizeria umană
- o ţară frumoasă
- pianist
- pictura
- pisici și alte lucrușoare
- pokemon go
- prieteni
- publicitate
- păcat că e populată
- părerea mea
- strict autentic
- sărbători
- Uncategorized
- ştiri de neştiut
Meta
Anunțuri
Acuma că i-ai dat ideea, stai să vezi. Doar nu crezi că tot ce i-au văzut ochii încape „decît” într-o carte.
Cam asa!
Ba încape ”decât” într-o carte, de vreo 650 de pagini. Cam cât un thriller american de succes.
Adriana Săftoiu e un scriitor de acțiune. N-o să ne obosească cu descrieri de apus de soare la Neptun, decât dacă lumina-târzie-cade-pe-umerii-celor-patru-cuburi-de-gheață-și-le-gârbovește-fraudulos. Dacă o să scrie fraza asta, va isca o furtună de brainstorming în editură, că dacă predicatul se pupă cu umerii sau cu cuburile.
N-o s-o scrie, că nu e genul! Femeile care se întreabă în ce partid și-n ce județ să candideze mai apoi, n-au fiori stilistici. Chiar dacă, în principiu, sunt mega-hiper-onorabile.