Basta! Mă întorc la scris. Orice-ar fi!…

(prietenei mele din real, Adriana)

Poate că n-o să ne vedem o vreme.
Sau, dacă o să ne vedem, o să fie de curtoazie, blogului de cap să-i fie!
Acum un an și jumătate am stabilit că SUNT NIMENI.
Am încercat să spăl aragzul conștiincios, să am un aragaz model, după frecare aveam un aragaz model, dar eu tot NIMENI eram.
Mai faci o omletă, mai frigi o felie de pulpă de porc, mai copănele – iar trebuie să speli aragzul. Îl speli. Îl faci bloc operator. Dai cu betadină până și pe becul de la hotă.
Ce obții?
Nimic.

Atunci lasă aragazul în plata lui, șterge praful doar unde îți pui coatele și treci la tastatură. Scrie NIMIC și nu mai șterge NIMICUL. Lasă-l așa prost și de căcat cum e, până devine carte.
Dacă nu devine, înseamnă că asta a fost…
Freacă aragazul.
Întinde rufele.
Calcă tricourile sută la sută bumbac cu abur.
Du-te la muncă.
Du-te la muncă…
Așteaptă să ieși la pensie.
Așteptă moartea.

SAU SCRIE, DRACULUI,  CEVA, ÎNAINTE SĂ FIE PREA TÂRZIU!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în experimente, strict autentic și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

13 răspunsuri la Basta! Mă întorc la scris. Orice-ar fi!…

  1. krantzro zice:

    CEVA, CEVA tot o ieşi…

  2. Q_sound zice:

    enuntul final, cu caps, e un indemn pt. tine? 🙂 nu stiu de ce m-a mobilizat… o fi din cauza acelui ‘DRACULUI’, si mi-a venit sa-ti scriu; adica sa tastez. 🙂
    ca tot sunt la momentul rasturnarii- pe cele doua femei, ca te citez, le las in plata propriei lor constiinte, prea e sordid subiectul- insa acum ma desfasor. 🙂 io zic ca esti cineva, pronume nehotarat, ca nu te cunosc decat de aici, de pe bloaga ta. e drept ca numele ti-l stiu- inca ma surpinde ca unii aleg sa posteze cu numele lor real, in virtual si sa-si asume cele scrise. ma surpinde placut, desi mai mereu ni se atrage atentia de tot felul de specialisti in privinta relationarii virtuale cu o doza de retinere in a da detalii despre viata personala. stiu chiar mai mult despre tine, caci uneori – nu stiu daca dintr-un acces de sinceritate sau furata de discutie- faci referiri la intamplari din viata ta, gusturi, preferinte , vise implinite sau nu.
    cre’ca asta nu voi reusi sa fac niciodata in biti, dar nu se stie niciodata. :))
    ca te apuci de scris e o chestie faina- sa mai intri sa ne dai amanunte :)- m-a intristat putin furia ta. io nu stiu sa scriu- ma refer literatura- dar ma intreb oare Dostoievski, cand s-a apucat de scris, era decis sa fie CINEVA, de data asta cu caps si cu onorurile aferente?! am dat un exemplu de clasic rus, el si nu Tolstoi, ca mi place mai mult. 🙂

    Renata :

    „Freacă aragazul.
    Întinde rufele.
    Calcă tricourile sută la sută bumbac cu abur.
    Du-te la muncă.
    Du-te la muncă…
    Așteaptă să ieși la pensie.
    Așteptă moartea. ”

    ai vrea sa fii CINEVA, ca altcineva sa faca toate acestea pt. tine? te deprima anonimatul sau crezi ca prin toate aceste activitati umane pierzi timp pretios , caci stii ca poti crea o mare opera?

    si daca ai fi doar o femeie de care putini isi vor aminti dupa moartea ta, e atat de tragic? tu vei fi moarta atunci. ce te nelinisteste: senzatia ca te consumi intr-un timp ce se scurteaza pe zi ce trece sau e nevoia, uneori as zice indrituita, desi e sinonima cu vanitatea, de originalitate, autenticitate , diferentiere fara de restul indivizilor din specia ta?

    stii… de murit, murim toti, e singura noastra certitudine. e drept, unii si-au castigat dreptul la nemurire in amintirea ns. , insa sunt aproape convinsa ca nu au facut-o in acest scop. pur si simplu unii sunt mai buni decat noi, ceilalti, iar geniul lor i-a obligat sa lase o marturie in urma lor, in pofida oricaror vicisitudini, caci nu toti au apucat recunoasterea maiestriei lor, antum. eu pot accepta acest lucru… a te scalda in mediocritate este o abilitate, desigur cu precizarea sa nu devina complacere. din cand in cand, chiar si anonimii pot incerca, chiar au datoria, sa se autocizeleze chiar daca e vorba de gesturi marunte, nu opere remarcabile de care sa si aduca cineva aminte…

    • Nu. Nu e tragic ce se întâmplă după moartea ta. E indiferent, din punct de vedere al mortului. Dar eu încă trăiesc și cred că încă mai pot să-mi fentez existența plicticoasă scriind povestea următoare.
      Ieri m-a oprit un puști pe stradă, un vecin, și mi-a zis felicitări pentru ”Micul Chagall”! Tare de tot!… Cumpărase cartea acum o săptămînă, o citise, îi plăcuse și mă trata ca pe una care tocmai scria. Asta m-a înfuriat. Eu nu mai scriam de un an și jumătate și el credea că scriu. Cartea următoare.
      De-aia încerc să-(mi) revin.
      Atâta tot. Postul meu nu e un demers spre nemurire.
      Doar o autotragere de guler.
      Nici măcar nu știu dacă o să-mi iasă.

  3. klaus zice:

    Chiar daca-mi vei lipsi, vreau sa te vad la masa de scris. Am spus!

  4. psi zice:

    scrie renată! om trăi noi şi cu aragazu’ murdar! cât să mai stea nono supt praf?

  5. Scrie, tastatura te așteaptă. Uită că ai aragaz și scrie. 🙂
    Mai treci pe-aici când ți se face dor. E un anotimp ciudat (sau mi se pare mie) când virtualul și-a pierdut puterea asupra multora dintre noi. Cel puțin pe moment. O fi de vină realul care e mult prea solicitant uneori? 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s