Când nu mi-s boii acasă, o ard pe blog

și țin morțiș să scriu ceva, să iau măcar un laic, cât un 5 la matematică, în primul an de facultate.
V-am povestit vreodată cum am intrat eu la facultate? Am senzația că da. Dar dacă e cineva care să-mi certifice că nu, o să vă povestesc. Povestea ochelarilor de cal: ai intrat la facultate, sunt părinții mulțumiți că nu sunt părinți de controloare I.T.B.?  Atunci e bine.  Trai neneacă pe banii babachii!

Cinci-ul de la mate, din primul an de facultate, a fost un ȘAPTE.
Adică domnul profesor Stoicescu –  după ce i-am explicat că, în mod ciudat și fără șanse în calculul probabilităților pe care tocmai l-am studiat, sunt studentă la farmacie, dar am absolvit un liceu de arte -, a înțeles că pentru mine semnul de integrală din e un simplu șerpișor care nu folosește la nimic, dar, dacă zice el că folosește, atunci asta e, nu pot să-l contrazic. Tot ce știu e că pot să pierd anul întâi, dacă vrea domnia sa.
Domnul profesor Stoicescu a râs, pe bune, ca și cum i-aș fi spus un banc reușit, bine spus. Și mi-a promis că, la examen, dacă rezolv corect problema de calculul probabilităților, el îmi dă cinciul necesar. Derivate, șerpișori… rahat! Nu ne trebuie!

La examen am rezolvat problema de calculul probabilităților și mi-a dat ȘAPTE.
După examen, m-am dus la el să-i mulțumesc că mi-a dat două puncte mai sus decât înțelegerea.  A zis că nu, nu trebuie, mi le-a dat pur și simplu, pentru curaj.
Ce curaj?
Curajul de-a face altceva.
Bine. N-am știut ce să răspund pe moment și am ieșit din biroul lui, ca orice proastă, fără cuvinte. În anii următori, încă patru, m-am dus să-l deranjez în același birou, ca să-i spun ”Vacanță plăcută!” când venea vara, ”Sărbători fericite!”, când venea Crăciunul.

Domnul profesor Stoicescu  ne-a zis, la un curs oarecare: ”Atenție la procente! Statul român a produs în anul o mie noo sute toamna UN casetofon și în anul următor a produs DOUĂ casetofoane; procentual, producția a crescut cu 100%.”

Domnul profesor Stoicescu a murit cândva, la nici 60 de ani, traversând căile ferate din Gara Basarab  a Bucureștiului,  prin loc nepermis. A călcat între șine exact în secunda în care se schimba macazul. Aici calculul probabilităților n-a avut nicio putere, a depus armele și s-a predat fiindcă, împotriva oricărei probabilități, într-o gară, mai tot timpul pustie, tocmai atunci a venit un tren și l-a terciuit la viteză blândă, de tren care intră în gară prietenos, pufăind un trabuc.
Imaginați-vă momentul: domnul profesor Stoicescu prins în capcana macazului, urlând de durere, dar bucuros că, până la urmă, și metatarsienele pot fi reparate și puse în gips, și trenul prietenos care intra blând în gară, și trăgea din pipa lui treanulească, și fornăia ca un cal care miroase grajdul, și a făcut tiu-tiu de două ori, dar Stoicescu nu și-a permis să-l ia în seamă, că era prins, și l-a luat în piept. Pe tren.

***

Mi-e absolut clar că nu trebuia să scriu asta.
Trebuia să zic altceva: că, conform calculului probabilităților, la loteria bonurilor fiscale, câștigătorii s-ar putea alege cu un scuipat guvernamental, cuprins între 100 și 300 de lei. Poate chiar mai rău. Fiindcă vor fi MULȚI. Fiindcă n-au habar de calculul probabilităților.
Fiindcă n-au avut ocazia să-l întâlnească pe domnul profesor Stoicescu. înaintea trenului.
Și de-aia vor rămâne niște cimpanzei cărora li se arată banana, însă, de căpătat, capătă doar poza ei.

Participanții voluntari la experimentul ”Cât de prost e poporul pe care-l dresăm; mulțumitor de prost. Să-i dăm înainte!” n-au avut privilegiul să schimbe o vorbă cu domnul profesor Stoicescu. De-aia vor continua să strângă bonuri fiscale în pungi, în saci, în camioane, închipuindu-și că pot fi câștigătorii unui concurs de dresaj pentru bipezi, la care orice câine ciobănesc s-ar uita cu capul înclinat într-o parte – semnul evident al siderării canine. Și dacă nici ciobăneștii germani nu știu ce e ăla dresaj!…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în actualitate mioritică, actualitatea politică, amintiri, apucături proaste la români, experimente, mai prost decât ai fost proiectat, mizeria umană, o ţară frumoasă, păcat că e populată, părerea mea, Uncategorized și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

22 de răspunsuri la Când nu mi-s boii acasă, o ard pe blog

  1. flo76 zice:

    Chestia cu macazul m-a socat in copilarie prin filmele indiene, pare-mi-se o floare si doi gradinari, calatorind mereu cu trenu ma feream teribil sa nu calc aiurea.Ca si zdrobitul labutelor sub sinele aceluiasi tren.Imi pare rau de bietul om…

  2. Andreotti zice:

    Hristos a-nviat! – îmi vine a zice mai întâi, Renatule!

    Eu zic că trebuia să scrii asta exemplificând cu cel mai crunt și ultimul, de altfel, moment din viața domnul profesor Stoicescu dar și din viața studenților săi. Doar subliniind atât de abrupt poți înțelege cât de dobitoc este poporul, îngropa-s-ar în munți de bonuri fiscale de 2 lei, de popor ce e el cretin și idiot și tâmpit și imbecil și prostănac și nătărău și nătâng și neghiob și nerod și tont și năuc și… mai sunt sinonime?
    Dar, măi, Renatule… chiar trebuia să mă pui să fac exercițiul ăla de imaginație? Pe bune? Tiu-tiu de două ori și spuf?! Păi tu nu știi că eu îmi imaginez cu ușurință și toate cele, așa și pe dincolo, că e ca și cum aș fi văzut scena cu ochii mei?!

    • Fericită că te-am făcut s-o vezi. Altfel scrisul nu e scris. E cronțănit semine la cinematograf – grădină.
      Adevărat a înviat!…
      O vreme, asta ține loc de salut. Și e chiar plăcut! 🙂

      • Andreotti zice:

        Ești fericită că m-ai făcut s-o văd? I-auzi!! Chiar trebuie să fie săptămâna și patima?:))))

        Bine, din punct de vedere al scriiturii, ai de ce să fii fericită, pentru că ai reușit să mă convingi că trebuie să fac acest exercițiu de imaginație. Ai credibilitate absolută în ochii mei, atât ca autor cât și ca om. Dar meritam? Asta-i întrebarea :))

        Cam câtă vreme ține loc de salut?

      • E posibil să fim crescute din aceeași tulpină, preafrumoaso. Dacă am fi un popor vegetal, am fi surori. Dar nu suntem, din păcate. Ăla e doar un vers. Păacat!

      • Cică 40 de zile. Dar, în timpul ăsta, nu sunt excluse și alte saluturi. De pildă: CE MINUNE CĂ EȘTI!

      • Andreotti zice:

        Dacă-i doar un vers și nu suntem surori, mai avem o șansă… Ți-am zis că suntem și sapio șabada. Aș putea trăi cu tine oricând, oricum, chiar dacă risc un soi de lesbianism, să-i spunem, nici că-mi pasă… :))))

        40 de zile? Seriooos? Niciodată nu am știut când să mă opresc din saluturile astea cu regim special. Însă, nimeni nu-mi poate reprima întorsul altui salut. De pildă, CE BINE CĂ-MI EȘTI: MEREU DUREROASĂ, MINUNATĂ MEREU!

      • Ești doar o bucățică de femeie: brațul destins în somn pe care NONO și-a pus capul, pentru prima oară, fără teamă. Și a visat fericit că aleargă mototol în urma prietenului său, și aproape că ține ritmul. Și nu mai eam eu, care să-i șterg virgule între subiect și predicat.
        Doamne, Dumnezeule! Ești un Înger pe lumea noastră, numai bun de pus în vârful bradului.
        Milioane de femei pe lumea asta sunt sau se cred iubite de bărbați. Dar tu ești… plus urs.
        Nu te-aș da nici pe un Taj Mahal!

        Trebuie să vină ea și ziua aia când o să lucrăm împreună!

      • Andreotti zice:

        Chiar sunt o bucățică de femeie, la doar 1.57 m înălțime, nici nu am cum să fiu mai mult de-atât! Sunt cu-o lăbuță mai înaltă ca Nono meu!!

        Mă lași mută, Renatule! Nici nu știu ce să mai zic când îmi spui atât de frumos, nu doar în cuvinte, ci dincolo de ele. Eu știu ce e dincolo de ele…
        Mulțumesc, Renatule! Te iubesc tare! Va veni și ziua aia…

  3. krantzro zice:

    Hei, fetelor! Luaţi-vă o cameră! 🙂
    Eu mă chinui să calculez probabilitatea ca voi două să vă cunoaşteţi pe internet şi voi îmi tulburaţi şirul logic. Păi se poate?

    • Hai, că ne luăm o cameră. Una mare și confortabilă de tractor. Și-o să navigăm cu ea departe, departe, pe toate mările și oceanele virtuale. Și-o să vorbim în șoaptă, să nu te deranjăm. 🙂
      Nu mai calcula, că-ți spunem de bună voie: ne cunoaștem și extranet. Și Andreotti e chiar mai frumoasă în viu 🙂 decât scrisul ei.
      Gelos?

      • krantzro zice:

        Deci cameră de tractor, mări şi oceane virtuale, mai frumoasă în viu… La naiba câte variabile de luat în calcul… N-am timp de gelozit. Eu trebuie să demonstrez ştiinţific. 🙂

      • N-ai cum! Trebuie mai întâi să fii ungrupdecercetătoribritanici, și tu nu ești, cred că ești neamț, că te cheamă krantz. 🙂

  4. psi zice:

    bănuiala mea vagă, cum e primăvara asta de îmbobocită şi de înmugurită, este că după ce arunca-vom iadeşul la câinuri cu loteria aceasta, anaf-ul o să-şi împrospăteze niţeluş baza de date cu-conturile rumânilor strângători de boane fix-cale. şi în vreme ce rumânu, precum cucoşul cu cei doi bani din pungă, fi-va mândru (din iadeşuri uscate, adunate cu grijă de la sinucisele găini, ne făceam noi hăt demult coliere de-astea hand-made, cum s-ar zice acuma: arfikaan) de ce-a dobândit, va urma, firesc, întrebarea: da di undi ai avut tu atâta bănet să-ţ cumperi di şasi lei atâta pâini?! ia să vedem dacă ai plătit dările la timp, la zi, la zid cu tini! şi zbang poprirea precum capra cea râioasî de gard!

    • Coliere din iadeșuri n-am văzut, dar am văzut din osițele de la gâtuț de pui. Superbe. Mai ții minte șiragurile de melci culeși de pe plajă sau alea din boabe de fasole? Mm? Ce vremuri!
      Cu boanele fixcale n-au cum să te dovedească bogătaș de Berceni. Ar putea să ne mintă că ne scad cheltuielile absolut necesare din venitul anual și că ne restituie un anume procent din impozitul pe venit, așa s-ar face angajări la circurile financiare pe bandă rulantă, mii de inși ar deveni funcționari la stat, milioane de inși s-ar îmbulzi la ghișee cu colecția lor de bonuri, mulți și-ar schimba faianța în baie fiindcă faianța, termopanele, zugrăveala, un aragaz nou sunt cheltuieli strict necesare, ar înflori serviciile și comerțul cu chestii mai scumpe de 100 de lei și, la sfârșit de an contabil, s-ar dovedi că 95% dintre contribuabili au făcut cheltuieli inutile, unii chiar peste posibilități (aici ar intra DNA-ul pe fir) și ar răsări din pământ și iarbă verde o firmă acreditată care pune gratii la ferestre la prețuri rezonabile, fiindcă 95% din cei 95% amintiți trebuie băgați după gratii, dar, cum e criză de pușcării, să facă în ambulatoriu. Dar să aibă, măcar, gratii…
      Nu merg mai departe cu scenariul, că dau idei. Și ideile E pe bani.

      • psi zice:

        trebuie s-o întreb pe vară-mea cum adunam furcile acelea de os şi cum le legam de ieşeau coliere de copii nebuni! şi da, mai ţin minte de cele de melci, de fasole, ba chiar şi paste făinoase prăjite în cuptor! vara întreagă eram tot o treabă!
        păstrează ideile căci, vorba ta: e pe bani! 🙂

  5. clujanu zice:

    mi-au tihnit romanticele comentarii asa incat, aminte aducandu-mi, am scos din congelator o duzina de melci si i-am varat in cuptoriu. i-am savurat cu un vin alb,sec!

    ma doare spatele asa incat probabilitatea de a gasi prin gunoaie un bon de casa castigator e foarte mica! dar despre ce vorbeam?

    • clujene, sper că ai păstrat naibii cochiliile. N-auziși că psi și cu mine ne punem pe treabă? Ne facem colierărese..
      Lasă bonurile.Îți dau eu câte vrei. Nu te mai apleca așa aiurea, că nu știi ce-ți vine din spate! 🙂

  6. Ce naiba sa mai calculam! La cata matematica stiu eu imi da intotdeauna cu minus si cu virgula. Intr-o zi m-am trezit socata fiindca nu mai stiam cat e radical din unu, iti dai seama cat de bine m-as descurca cu serpisori si probabilitati.Mai bine dresez cobre, la ce voce am intra alea in transa si mor instantaneu! 🙂
    Dar loteria asta, asa neghioaba cum e, chiar a dat rezultate, deja stiu o multime de omi care s-au hotarat sa colectioneze maculatura fiscala.Poate devine rentabil si s-o comercializeze la kilogram, la centre de colectare.

  7. ALM zice:

    Hmmm, dacă „făceaţi” vioara la liceul de arte aţi fi observat că are două „semne de integrală” pe faţă … 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s