Haiku invers

Pe unul dintre blogurile pe care le citesc, autoarea a pornit un serial. Poate n-a vrut, inițial, să dea drumul poveștii, dar primul episod s-a bucurat de succes, al doilea nu mai zic, și iată-ne la episodul trei, în care eroina principală își permite să absenteze din platou, adică nu dă nici mail, nici sms și nici nu răspunde la telefon.
E ca în filmul ăla de animație  care a luat marele premiu acum ‘jde ani, în Japonia, când juriul a stat cu ochii beliți într-un ecran negru (trei minute), a ascultat coloana sonoră care conținea zgomote – scârțâieli, troncăneli, mormăieli de voce umană înciudată și exasperată, foșnete, trânteli de sertar, târâiș de mobilier pe podea de lemn (aceleași trei minute) și, în final, a vizionat timp de zece secunde un personaj cocoțat pe  un scaun urcat pe o masă, care tocmai înșurubase un bec în dulia atârnând de tavanul unei magazii și s-a făcut lumină.
Episodul trei e, vasăzică, beznă totală și zero acțiune. Și totuși aștept episodul patru cu nerăbdare.
De ce? Fiindcă stăpâna blogului a înțeles că cele mai tocite povești ale omenirii sunt și cele mai gustate. Adică nimeni nu vrea să exploreze, toți vor să-și confirme.

De astă-dată, clișeul e femeie-măritată-cu bărbatul-ideal-dragostea-durează-până-ce-Moartea-îi-va-despărți. Doar că femeia face fluturași la stomac pentru un agent imobiliar care vrea să-i vândă o casă.

Ochi verzi, strângeri de mână,
chimie mișto.
Taci,  Choderlos de Laclos !

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în bloguri care merită citite, citesc şi-mi place și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Haiku invers

  1. Wow! Foarte interesantă analiză, Renata! 🙂

    ”Toate-s vechi și nouă toate” aș zice, parafrazându-l pe marele poet.
    Nu avem fiecare impresia rând pe rând că am descoperit roata? Nu credem cu tărie că nimeni n-a iubit cu aceeași intensitate ca noi și nimeni nu a suferit la fel de sfâșietor?
    Iubirea! (Ce cuvânt mare!!!)… toți vrem s-o gustăm, s-o stăpânim, s-o ținem în ograda noastră 🙂
    Choderlos de Laclos? … Nu!
    Explorăm, ne explorăm, avem nevoie de confirmări și descoperim că nu știm nimic, că ani de zile am valsat cu necunoscuți ale căror fețe le știm bine, cu măști comode, pentru noi, pentru ei…

    Mulțumesc mult Renata! Ai pătruns până la ultima literă, până la ultimul punct de pe i. 🙂

  2. Reblogged this on sweet & salty… psihologul de serviciu and commented:
    Unul din blogurile de referință pentru mine este cel al Renatei, așa că analiza făcută de ea scrierii ”Liniște sau dragoste” îmi produce bucurie și dorința să împărtășesc cu voi perspectiva ei asupra scriiturii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s