Că dacă n-ar fi, nu s-ar povesti

Băi, dar n-am audiență nici cât taraf tv!
V-am pus un film rău, discutabil, poate amoral, că imoral încă ar fi bine, și nimeni n-are chef să zică ceva de el.
Adevărul e că sunt nițel dusă cu sorcova, de când am descoperit că pot renunța la televizor cu totul. Îl mai țineam deschis să mă uit la filme, dar eram obligată să mă uit la ce vor ei, plus pauze de publicitate. Acum mă uit la filme online – să nu râdeți, la început credeam că trebuie descărcate, dar nu, le poți viziona direct și cu asta mă îndeletnicesc câtu-i ziulica.

Citeam odată pe blogul unui tip: ”Nu fac nimic toată ziua, pur și simplu nu fac nimic, mă uit la filme, mă uit la filme și mă gândesc că da, poate c-ar trebui să mă apuc de vreo treabă serioasă, poate ar trebui să ies, dar deocamdată nu fac nimic altceva decât să mă uit la filme.” și mă gândeam – mă, cum poate cineva să se uite la filme non-stop, tre’ să fie nebun!
E, uite că asta fac și eu acum și-l înțeleg pe băiatul ăla, un depresiv la locul lui, probabil că o dată la douăzeci de filme făcea o pauză ca să scrie pe blog, nu mai știu ce scria, în principal își vorbea sieși despre ”teoria relației”, adică așternea gânduri legate de o ipotetică  legătură cu o femeie, povestea o femeie, nici nu puteai fi sigur că e una reală sau închipuită, în tot cazul, pe alocuri semăna cu Cărtărescu în pasajele lui proaste și pe alocuri era mult mai bun decât scriitorul, fiindcă, necunoscând ”teoria scrisului”, dădea pe goarna tastaturii fix ce-i trecea lui prin cap, nerenovat ca pentru cititori, scria o elucubrație de autodicteu, surprinzător prin curajul de-a-l fi lăsat așa cum a căzut, rudimentar. Și cu greșeli de ortografie. Multe. Care, culmea, nu mă deranjau. Pentru că nu-și propusese să vadă lumina tiparului, nu dorea să pară genial de banal și de natural, nu dorea nimic. Și nici nu răspundea cine știe ce, la comentarii. Era unu’ care: 1) nu făcea nimic, 2) recunoștea, 3) se uita la filme, 4) scria din când în când pe blog.
L-am abandonat când a devenit obositor de fără pretenții. Scria acolo, pe blogul lui, mereu și mereu aceleași chestii, și nici măcar o singură dată n-a catadicsit să povestească un film.

Și-acum mă aflu în aceeași poziție, o depresivă la locul ei, care se uită la filme online ori de câte ori n-o strigă mama sau altcineva  la masă, la muncă, la telefon, la benzinărie, la culcare… Mă uit la filme cu cadavre, cu anchetă, cu sânge pe pereți, cu polițiști singuratici și obsedați de munca lor  și gust, cu toate papilele, clișeul ”binele învinge răul”, închipuindu-mi că, într-o zi, dacă revin la normal și deschid televizorul…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în actualitate mioritică, Uncategorized și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

22 de răspunsuri la Că dacă n-ar fi, nu s-ar povesti

  1. kenzaurbo zice:

    sa stii ca prima mea impresie fost ca glumesti cand ai recomandat filmul. inca nu-mi vine sa cred ca ai dat-o pe crime, cu sau fara un justitiar care aplica propriul verdict.
    o sa ma uit- oricum, programul ala, nici nu pot sa-l tastez, are o cota de audienta la care n-are sens sa visezi :)- in noaptea asta, de la serviciu si sa vezi ce …”elucubrație de autodicteu” iti trantesc :), ca la curaj nu ma ia nimeni!

  2. kenzaurbo zice:

    si, ca sa raman in tonul tau, macar cu titlul, iti recomand si io ceva : “Carnagiul” lui Roman Polanski.

  3. luminita zice:

    Intai, nu stiu cum sa va urez cu intarziere… Un „sper ca v-a fost ca…” spus scuzat dupa sarbatori inlocuieste pe „fie ca…” rostit/soptit/tastat inainte?
    Acum on topic: eu nu ma uit de ani buni la tv. Recunosc ca sunt complet rupta de realitate, sau as fi complet, daca nu mi ar citi, din cand in cand, colega mea titlurile din cancan si libertatea. Problema este ca si atunci cand o ascult, nu stiu despre cine vorbeste…. Tot de ani buni, ma uit la filme online. De cele mai multe ori seriale, iar astea in functie de starea in care ma gasesc. Dar, renata, chiar daca din cand in cand mi se face si mie pofta de un film cu crime, anchete, politist bun si politista sexy, am pierdut sperata ca la un moment dat, punand mana pe telecomanda, voi descoperi ca binele a invins raul 😀 Nici macar pe posturile de desene animate, unde violenta este la ea acasa. Deci sfatul meu este sa iti recalibrezi asteptarile si sa nu iti legi normalitatea ta de haosul celorlalti.

  4. luminita zice:

    Ah, si mai voiam sa spun ceva… off topic
    Ati citit Selfie ul Leliei?
    Nu este chiar Pieta aceea de acum cativa ani, dar este acolo un vers care m-a lasat minute intregi cu ochii tintiti in monitor. „…. Pentru sutele de viermi care ţes un singur hijab de mătase,…”

  5. D. Vader zice:

    Ei, audienta ai, draga Renata, eu cel putin ma uit dupa povestile tale zilnic. Suntem noi asa, mai tacuti. De fapt, eu unul nu stiu cand sa tac si cand sa vorbesc, ca nu vreau sa deranjez de nici un fel.
    Apropo de povesti, am deschis astazi la intamplare o carte de schite si am cautat una scurta, ca sa nu ma ia cu ameteala prea tare, ca mai bausem si niste vin inainte, si pana la urma am citit una a lui Ion Druta despre o furnica… nu are decat 4 pagini. Daca sunteti curiosi, o gasiti aici, mie mi-a placut:
    http://en.calameo.com/read/000978828fdbeaca25c0e

    Ce se intampla, pe langa faptul ca nu mai pot sa ma uit la televizor de vreo 6-7 ani, poate 8, televizoarele le tin degeaba, stau cu luminitele alea rosii aprinse, pe post de balize, sa nu ma dau cu capul de pereti noaptea, nu mai pot nici sa citesc. Nici nu mai vad cum trebuie, e adevarat, dar nu e asta, pur si simplu „nu se primeste”, cum zic fratii nostri moldoveni. Mai citesc eu cate ceva, dar nu se pune. Muzica ascult, seara si dimineata si uneori noaptea. Deseori toata noaptea, daca mi-e urat.
    Azi dimineata am vazut intr-o vitrina James Joyce – Ulise cu 19 lei, pomana cu lumanare, la cat e de grasa, daca era deschis o luam imediat, desi o am pe undeva, mai mult ca sigur. Am citit-o la tinerete, dar am uitat complet de ce a fost scrisa. O sa o mai citesc la loc vreodata sau nu, mai degraba? Mereu ma gandesc ca sunt lucruri pe care deja le-am facut pentru ultima oara in viata. Si totusi de unde impulsul de a da 19 lei pe ea? Cu 19 lei se poate lua, de bine, de rau, o sticla de vin decent sau niste portocale. Cat despre filme, ca sa vezi, nu pot sa ma uit nici la filme, n-am mai vazut un film de cel putin un an, si ala la cinema, dus cu forta. Dar de cumparat imi cumpar, oho, si filme si carti, cu toptanul. Anul asta la targ m-am dus cu bani potriviti, fara card si cu tramvaiul, ca sa nu fiu tentat. Ce credeti ca am facut a doua zi dimineata? M-am dus cu masina si cu toti banii din casa… Probabil ca o sa ma ingrop cu ele, ca faraonii, sau o sa ma trantesc pe ele si o sa fac un foc mare, ca vikingii, cine stie, poate ajuta pe lumea cealalta.
    Hai ca m-am lungit… imi cer scuze.

  6. Prieteni, e clar! Numai mie și lui Nono ne plac filmele cu detectivi, cu procese, cu jurați, cu martori mincinoși, cu nițică împușcătură și câțiva stropi de sânge.

    kenzaurbo, să-ți fie blogul într-un ceas bun! O să-l pun la blogurile pe care le citesc.

    Lumi, o să citesc Lelia, n-am mai intrat de multișor pe Gândul . Toate cele bune îți dorim, Nono și cu mine.

    Vader, eu cumpăr cărți din magazine de cărți second hand. Nu le zic anticariate, că nu sunt chiar. Uneori găsești cărți noi care nu s-au epuizat din librării acum 2-3 ani. Mi-am cumpărat câteva tari de tot (am bulan la cumpărături, mă uit, mă uit, și-odată-mi cade ochiul pe exact ce trebuie), și costă 2, 5, 7, 9…maximum 15 lei.
    Bună povestea cu furnica.
    De e nu-ți pui ochelari, frate, dacă nu prea mai vezi? Eu îi port de la 14 ani și nu mi-e rușine. 🙂

    • kenzaurbo zice:

      Ms, Renata 🙂 Blogul meu e mai mult o gluma, cumva ca punct de plecare de pe pervazul psipsinei, asa ca sa nu ma iei chiar in serios.

      Sa stii ca m-am uitat la justitiarul ‘ tau’.
      Filmul mi s-a parut mai mult o incercare a unui regizor/ producator (cu mijloace reduse) de a trata o tema mult prea serioasa, cu ramificatii multiple. Intre conflict, violenta, greseala umana, apatie, boala( pedofilie , alcoolismul), razbunare si , de cealalta parte, sistemul justitiar. Dincolo de faptul ca dpdv al interpetarii actorilor sau regiei/ scenariului nu … exceleaza, pelicula imi pare neverosimila. Sincer, chiar ai auzit vreun astfel de caz? Drame in care copilul este abuzat, ucis, da, dar sa dezvolti un justitiar la nivel social, extins, avand in spate drama pierderii copilului imi pare pura fictiune , pt. ca acel parinte indurerat nu mai are energia necesara pt. o dreptate universala.
      Chiar si asa, ipotetic, in definitiv e un film, are si plusuri.
      Incepe si se termina cu aceeasi imagine, ca intr-un roman ciclic, dar lasa finalul deschis. Sa meditam, sau nu a vrut sa riste cu un verdict exploziv: ‘ nevinovat’? :))
      Plusurile sunt: atrage- a nu stiu cata oara?!- atentia asupra sistemului defectuos juridic/ politie, si a apatiei cetatenilor( nu ca io as fi mai breaza, din pacate).

      Sa stii ca si mie mi-ar placea sa vina cineva, candva, cumva… sa faca curatenie si io sa stau linistita , departe fiind sigura ca acel justitiar nu greseste si aplica pedeapsa cui trebuie. :))
      Raspunsul meu s-ar putea sa te dezamageasca, pt. ca presupun ca intrebarea ta este ‘ vinovat’ sau nu , ca verdict dat acelui justitiar autoimpus- este vinovat. Si, desi am sa raspund ca la scoala, gimnaziu, p-acolo, imi mentin afirmatia: NU ne putem face dreptate de unii singuri ! Nu cred in violenta ca mijloc de a indrepta o greseala, la fel cum nu cred ca singura ns. speranta, a oamenilor, este ‘ viata de apoi’. Intre a ne face dreptate singuri sau a inghiti toata mizeria/nedreptatea semenilor ns. dragi visand la o existenta paradisiaca ulterioara celei tereste , cam asa s-ar rezuma filmul.
      Ce e de facut atunci? Deja m-am intins ca o… :)) Multa vreme am crezut ca scoala, educatia ar putea fi calea. Acum,nu mai stiu…

      • Da, exact asta așteptam, un răspuns lung. Eu am citit filmul ăsta în cheia unei ficțiuni totale. Un ”ce-ar fi, dacă?”
        În toate poveștile cu criminali în serie, făptașul e un tip cu o gravă traumă psihică. Ori a fost abuzat în copilărie de unul dintre părinți, ori în orfelinat, ori ceva pățit el, a fost victimă și la maturitate se transformă în călău. Povestea neagră din trecut ni-l explică și îl motivează cumva, știut fiind că dramele copilăriei lasă semne de nereparat. În ficțiunea de față personajul suferă trauma matur fiind. Primul gând ar fi că o asemenea tragedie (uciderea copilului de către un pedofil nenorocit) se gestionează altfel dacă ești adult. E un gând, dar nu poți fi sigur de ce transformări suferă psihicul unui părinte în asemenea situație. Ochi pentru ochi e o soluție inacceptabilă în lumea civilizată, dar dacă lumea civilizată n-are un sistem punitiv corect…
        Singurul lucru improbabil, tras de păr, e că un asemenea individ devine justițiar pentru toată societatea și nu se oprește după ce și-a făcut dreptate sieși.Că începe să ucidă TOT FELUL de recidiviști, cu care destinul lui nu s-a intersectat, că-i vânează, că, in extremis, nu se mulțumește cu lichidarea lor, ci transformă fiecare crimă într-o sărbătoare a atrocității. Dar… nu e decât un film.
        Și ca să închei cu ceva aparent fără nicio legătură: mie, personal, mi s-ar fi părut mai firesc ca părinții acelui copil, Ionuț,, mâncat de câini, să înnebunească, să se sinucidă, să-l împuște pe primar, să devină vânători pe viață de câini vagabonzi, decât să participe încă din primele 24 de ore de la pierderea copilului lor, la emisiuni tv, la showuri și manifestații… Dacă cineva ar face un film cu povestea lor, respectând cursul real al evenimentelor, ar ieși o tâmpenie de film, cu final nefiresc, absurd.

  7. ALM zice:

    Ei, n-aveţi audienţă! Poate voiaţi să scrieţi că n-aveţi trafic. Numai eu de câte ori mă uit pe aici. Dar n-am inspiraţie pentru replici. Vă plângeţi de pauzele de publicitate? Şi ce, vreţi să ne îmbolnăvim de băşică? Am ajuns la vârsta la care nu mai agreez firmele cu pac-pac! Dar tot mă mai uit la „NCIS: Anchetă militară”. Îmi plac actorii „la nebunie”. Altfel, mă pregătesc intensiv cu desene animate fiindcă nepoţelul este extrem de sever …

    Pentru orice eventualitate, vă doresc sărbători fericite şi un an nou cu bine!

    • Eu așa-i zic, audiență.
      Filmele cu pac-pac sunt și ele de două feluri. Cu cap și fără cap. Mă uit și eu la alea care au urme fine de poveste, nu doar împușcături la metru cub. Mă uit și eu la NCIS, uneori, dar e lipsit de poezie. Un film polițist bun e film de operator. Cadrul vorbește. Orice cadavru, oricât de mutilat, trebuie să dețină ÎNTREAGA poveste în el. Inclusiv finalul. Sau măcar iluzia că, dacă te-ai fi holbat suficient de atent, adulmecai și finalul poveștii. Și aici numai băiatul cu camera e tătic!
      Sunt de modă veche. Nu număr împușcăturile și litrii de sânge curs. Vreau indicii. Vreau ca detectivii să fie bravi urmași ai lui Poirot, Colombo, Maigret și, pe alocuri, unde se pune de-un caft, de-o beție, de-o tăvăleală cu o damicelă bună, nițel Marlowe, dacă se poate.
      🙂

      • crazy wolf zice:

        Marlowe era tătic. E una care mi-a rămas în cap ca un bun reper în viață:

        ― […] Iată şi un alt citat: „În cameră, femeile vin şi pleacă vorbind de Michelangelo.” Asta vă sugerează ceva, domnule?
        ― Da… Îmi sugerează că cetăţeanul nu se prea pricepea la femei.
        :)))

      • 🙂
        Ce păcat că scrii atât de rar pe blogul matale!

  8. zazania zice:

    Pai, maaai…
    Daca-ti plac filmele cu crime , judecati si jurati, NEAPARAT,dar NEAPARAT sa te uiti la Avocatul diavolului, film vechi, din 1996 cu Edward Norton si Richard Gere. E de mare clasa .

  9. Jorjette zice:

    Si mie imi place foarte mult să mă uit la filme, acum mă uit şi eu la un „justitiar” – Arrow, am vazut vorbindu-se despre el si am zis ca nu strica sa ma uit la el. E cam siropeala , dar merge.

    În general imi plac comediile, filmele psihologice, SF-urile si multe altele 🙂
    Daca tot petreci atat de mult timp uitandu-te la filme, ar trebui să scrii despre fiecare film cate ceva, sa vezi cum iti creste audienta…

    • Mă bucur că ai ajuns în gară, Jorjette!
      Am făcut un clic pe blogul tău. Rogu-te, nu mai folosi cuvântul NATURIST! Pur și simplu, nu există. Folosește NATURAL, REMEDIU VEGETAL, FITOTERAPEUTIC, NATURAL.

      • kenzaurbo zice:

        Nu exista cuvantul „naturist”? Il stiam ca adjectiv al naturismului, si-l foloseam si io.
        Renata, am inteles ca mama ta este o fosta profesoara de romana: ma roade ceva rau… de mult si n-am gasit pe cine sa ma lumineze. :)) O poti intreba daca intre apelativul „mai” si numele persoanei respective se pune virgula? De ex.: mai, Renata si invers Renata, mai . Si extins: ”ma, matale, mataluta”. E drept, la acel apelativ e bine sa renuntam, dar totusi, are valoare de regionalism(?!) Cred. Io stiu ca e fara virgula, da’nu-s convinsa, mi-e sa nu fi retinut gresit.
        Multam! 🙂

      • N-o întrebăm pe mama. Ne răspundem singuri. Tot ce are valoare și sens de vocativ, de adrsare, e cu virgulă. Măi, femeie, unde ți-e capul? Bă, Ioane! E ca la Tu, femeie! Tu, Ioane! Mă, matale, mătăluță e OK. Nu știu dacă matale și mătăluță sunt regionalisme. Sigur, sunt un grad atenuat de apropiere pentru tu, către dumneata, apoi dumneavoastră. Dânșii e regionalism, înseamnă ei și n-are nicio legătură cu pluralul de politețe care e, în cazul ăla, domniile lor.

      • jorjette zice:

        NATURÍST, -Ă, naturiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține naturismului, privitor la naturism, bazat pe naturism. 2. Persoană care are cultul pentru natură și ideea reîntoarcerii la viața primitivă. – Din fr. naturiste.
        Iti multumesc pentru sugestie, o să ţin cont pe viitor. Cred că apar si celelalte variante pe blog 🙂

      • naturist derivă din naturism prin forțare. Cam cum derivă și ghiuveta din chiuvetă. Adică nu că n-ai ști la ce se referă omul, dar deja l-ai etichetat nasol. E ca aia cu am servit masa. Corect, dacă e vorba de chelner. Incorect dacă e vorba de ăla care mănâncă.
        Jorjette, crede-mă, după enșpe mii de cursuri care privesc planta, mineralul etc, zi terapie naturală, renunță la naturist.
        E de bine.
        La mulți ani!

  10. klaus zice:

    Face bani din reclama doamna, a? :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s