Acoperișul săptămânii

 

imagesAm găsit un adăpost convenabil pentru bârfa săptămânală. Un p+p. Adică parter plus pădure de brazi  pe acoperiș.

Să schimbăm puțin regulile. Cine are o poveste? Pe cea mai tare o urcăm pe acoperiș. Firește, mai întâi supunem la vot.
Concurs? Concurs fulger. Aveți două zile la dispoziție. Baftă!

UPDATE pentru cei în pană de inspirație.

Iată începutul unei posibile povești (strict autentică, s-a petrecut ieri, într-un centru LOTO, mi-a relatat-o un pacient, în vreme ce făcea o cumpărătură de 2,20 lei, câteva comprimate de antihipertensiv, și era incitat de ce tocmai văzuse. Era incitat-visător, nu invidios…):

”…
– Și exact în fața mea era unul care a răzuit un bilet. De-ăla de cin’zeci. A câștigat UN MILION de lei noi. Înțelegeți? Trei ași în linie. Și femeia a zis că abia marți să se ducă, și i-a spus unde, că  luni e închis… De ce e închis luni?
– Fiindcă e 1 Decembrie, ziua națională.
– A!  Mă-ntreb….
– Ce-o să facă ăla cu banii?
– Nu. Ce-o să facă până marți? ”

 

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în actualitate mioritică, actualitatea politică, amintiri, experimente, prieteni, Uncategorized și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

15 răspunsuri la Acoperișul săptămânii

  1. ALM zice:

    Hmm, mi-e greu să scriu bârfe! Astăzi este ziua nepoţelului meu, lumina ochilor mei. Nu l-am mai văzut de câteva luni (deh, vârsta şi greutatea de ajuns la el) dar aseară a fost adus la noi. Ne-am jucat vreo două ore, am pictat (picturi cubiste şi suprarealiste), am glumit şi târziu ne-am despărţit. Până astăzi după-amiază, când iar o să fim împreună. Venirea lui a fost medicament curat: am dormit „neîntors” până la 9 dimineaţa, când am văzut şi o glicemie de 98 mg/dl …

  2. ComiCultural zice:

    Constat că prin 2010 ai avut o intenție similară cu ”academicienii tăcuți”. Mulți ani trecuți, eu nici nu știam că există blogosfera pe vremea aceea… adică știam ceva vag despre unul, Zoso, care era foarte traficat, în rest, pace și prietenie!
    Bârfă?
    Păi, în ciclul ”Despre morți, numai de bârfă”, tocmai am citit niște istorii triste de curând. Ascultasem la Radio Cultural despre Mariana Marin și Virgil Mazilescu, doi poeți relativ uitați. Pare-se că nici can-can-ul literar nu a iertat-o pe mariana (Madi), pentru că citez din Florin Iaru, care povestea melancolic, nu răutăcios:

    O bârfă tristă, despre o poetă care am înțeles că a fost extrem de nefericită, bolnavă de tuberculoză, dar și alcoolică de la un anumit moment. A murit la 47 de ani, în 2003. Într-un interviu, zicea că tuberculoza a făcut-o mai celebră decât poezia – și sper că nu a avut dreptate. Este enumerată printre scriitorii uitați de edituri, printre care și Virgil Mazilescu.

    • ComiCultural zice:

      Nu înțeleg de ce nu s-a salvat pasajul lui Iaru, am luat cu copy/paste, redau iar aici, poate reușesc a doua oară:
      / Madi era curtată de mai mulţi băieţi pe care, dacă avea pică, dacă n-avea, îi băga sub masă la băutură. Apoi făcea cu ochiul, şmechereşte. „Bătrîne” – îşi înfoia glasul, trăgînd bărbia în piept – „he, he, he! Păi, ce, aşa merge?” Într-un fel, Madi nu era bună de „iubită”, ci de prieten. /
      În caz de eșec, pasajul e și aici:
      http://www.romlit.ro/in_memoriam_mariana_marin

      • ComiCultural (mi-e atât de greu să vă numesc așa!), Mărturisesc, nu citisem niciun vers de-al ei. Dar ați pomenit-o. Așa că am scormonit nițel pe serviabilul Google și am făcut cunoștință cu ea, cu poeta.
        Mulțumesc pentru bârfa constructivă. O femeie care scrie poezie excepțională, de parcă ar fi bărbat.
        Da, sunt misogină, când e vorba de scris. 🙂

      • ComiCultural zice:

        No! Cu ce ți-am greșit să mă suspectezi de personalitate multiplă ? 🙂
        Nu cred că-mi displace misoginismul tău. Și eu resimt un mic disconfort când dau de câte o femeie cu prea mult testosteron presărat printre cuvinte. Dar nu-i rău. Fiecare să se exprime pe sine!

  3. zazania zice:

    Eu zic sa punem de un vot : daca ar fi sa alegem intre Venghele -tuciuriul, agramatul, Matusalemul primariei din nustiuce sector , amorezul, tradatorul si Sebi Ghita , apropritarul noului OTV , cel care face bani din orice, cel care cumpara oameni de televizilune en gros si politicienii la pachet, Sebi Ghita , cel care si l-a adjudecat pe Victor Ciutacu si pe Victor Ponta ca si cum si-ar fi cumparat doua pachete de biscuiti… Pe care l-ati alege ?

  4. klaus zice:

    Un altfel de intai decembrie

    Ille de France, doua mii si ceva. O sala de sport aflata in modernizare, ce sa vezi, intr-o zona dominata de oamenii de culoare. E doar o precizare, atat. Atmosfera apasatoare ce domina imprejurimile nu este subiect de discutie in acest text. Doar exista!
    Apasatoare era doar senzatia ce incepuse sa se instaleze in sufletul meu cu o seara inainte. Maine e ziua Romaniei! E si ziua noastra, a celor inghesuiti intr-un apartament pentru a plati o chirie mai mai mica per capita. Nu stiam ce sa fac, cum sa propun oamenilor cu care imparteam spatiul locativ, sa facem ceva special? Mi se pare imbacsita si acum de conventionalism propozitia precedenta. Atunci, cu atat mai mult. Nu mai tin minte cum am formulat dorinta, dar cele mai dragute reactii au fost doar niste zambete ironice.
    In noaptea ce a urmat, printre reprizele de somn si veghe am inceput sa ma tem de cruzimea unui titlu: Ultimul mohican. In incalceala de ganduri ce-si faceau meandrele in capul meu, mi se parea normal ca senzatia de frustare ce ma stapanea sa nu o pot impartasi cu fiinte ce vorbesc aceeasi limba cu mine. La dracu, nu era normal! Sau poate eu sunt cel anormal?
    Trecura greu, a doua zi, cele patru ore pana la pauza de masa. Santier, vant, ninsoare, noroi! Habar n-aveam ce voi face de ziua Romaniei. Asa am pornit, descumpanit, spre super market-ul din apropiere, sa-mi iau ceva de-ale gurii, ceva cu care sa-mi astampar presupusa senzatie de foame. Ca intr-o plimbare fara tel, printre culoarele cu rafturi tixite cu de toate, uitand de mancare, m-am oprit la sectorul cu vinuri scumpe. Vinuri frantuzesti! Nici nu m-am uitat la pret, am umplut cosul si speram ca salariul intrat recent pe card ma va ajuta sa-mi acopar spontanul delir. Le-am impartit pe toate cu mesaj: E ziua tarii mele, Romania! Aceasta sticla de vin e pentru familia dumneavoastra din partea unui roman care nu stie cum sa-si sarbatoreasca mai bine tara!
    Patronul pentru care lucram a reusit doar un zambet tamp, nici nu ma asteptam mai mult. Portughezi, italieni, africani sau mai stiu eu ce alte natii au catadicsit sa zambeasca si sa spuna, ca pentru televizor: La multi ani, Romania! Mai aveam o singura sticla, cred ca deja incepuse sa se incalzeasca de cat o tinusem in maini…. Imi venea s-o arunc, ce dracu vroiam sa demonstrez?
    Tocmai se termina pauza de masa si ma intorceam la lucru, incalzind in continuare sticla de vin. Se deschide o portiera si coboara din macaraua uriasa ce lucra pentru noi un cetatean firav dar cu o expresie foarta hotarata. I-am intins, instinctiv, sticla. Am baiguit refrenul ce-l repetasem de atatea ori. A luat sticla din mainile mele si a privit-o. Pret de cateva secunde n-a zis nimic. Ma uitam la el incremenit si nu-mi dadeam seama daca stropii ce i se prelingeau pe fata erau lacrimi sau zapada topita. S-a scuturat scurt, m-a privit patrunzator si mi-a promis ca la cina isi va aduna toata familia si vor inchina cu totii pentru Romania. Si pentru calitatea de a fi om. Calitatea care n-are nici macar o legatura cu aceea de a apartine unei anumite natii.
    Am reusit sa murmur un multumesc. Singurul lucru de care eram sigur era ca pe obrajii mei curg lacrimi, nu fulgi topiti.

  5. zazania zice:

    Eu nu prea stiu daca e cazul sa sarbatoresc. Tocmai ce mi-au zis unii ca-si vor tara inapoi, ca n-am avut grija de ea cat au fost plecati nitel pe la lucru pe afara, nu i-am schimbat scutecele la timp, ca n-am tratat-o de galci, ba chiar cand a mai crescut am lasat niste derbedei de-au dus-o la produs. Ma gandesc daca mai este tara mea sau m-au decazut din drepturi si au dat-o spre adoptie cuiva de peste mari si tari.

    • D. Vader zice:

      Zazanie, Zazanie…. numai prostii spui… Ma abtin de la alte comentarii. Hai, unul mic: daca tu poti sa te bucuri de compoturile tale, de afinata ta si de fructele tale bune, care sunt parte tot din tara asta, si in acelasi timp nu lasi si pe altii sa se bucure (in prostia lor, sau cum vrei tu) de roade mult mai chinuite, vai de capul lor, da-mi voie sa-ti pun diagnosticul de egoista si rea. Daca vrei toata scrisoarea medicala, anunta-ma! Macar sa plangi cum trebuie, daca nu vrei sa sarbatoresti cu noi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s