Bozyre (șaișopt)

forsythiaDacă uneori memoria îmi joacă feste, de data asta n-am niciun dubiu: e primăvară și sâmbătă. Văd tufele galbene explodând deasupra gunoaielor. Pungi de plastic, moloz, sticle goale și, printre ele, florile galbene. Aici ar trebui să zic ceva simțit, gen: cât de puțin îi trebuie sordidului să devină fermecător; niște muguri pocniți deasupra gunoaielor și, dintr-odată, viață.
Pe dracu!…
Plouase. Maidanul-scurtătură e numai târmoacă. Trei tufe de forziția înflorite fac  locul ăla tot atât de atrăgător ca gura rujată a unei babe stafidite. La cincizeci de metri distanță, gardul de plasă verde. Pe urmă clădirea policlinicii, pe două niveluri. Parterul cu ferestre zăbrelite.
Nițel mai  în față e o stradă pietruită, care duce chiar la intrarea principală, dar trebuie să trec de casa aia. O casă cu un singur etaj, cu un singur balcon, cu un singur câine, împăiat și pus pe balcon cu labele din față pe ghizdul balconului, ca și cum abia s-ar fi ridicat să vadă ce se mai întâmplă pe stradă și, eventual, să latre la lume.
Aleg maidanul cu noroi.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Alfa Romeo, autoturisme și alte chestii personale, Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la Bozyre (șaișopt)

  1. ratzone zice:

    mortala faza cu cainele impaiat, mult mi-a ramas pe retina

  2. Părerea poeților în faze bune de proză contează cât nici nu/ți închipui!

  3. Bună Renata!
    Sunt restantă rău la ce mai e pe la tine, dar amân puțin plăcerea de a te citi. 🙂 Așa pe fugă îți spun că sunt în Românica și… am primit cărțile tale!!!!!!!!!!! 😀 Nu știu cum s-au descurcat ai mei, dar le am. 🙂 După ce ajung acasă (in Arțaria) și reintru în rutină o să mă laud puțin și le voi pune poza pe blogul meu 🙂 . O zi buna!

    • sweety, abia aștept să le citești și să-mi faci colea, două rencenzii!
      Într-o vreme noi îi ziceam tărișoarei noastre Mayonezia. Cred că după fratele lui Garcea ne luaserăm… Da Arțaria ta… sună minunat.

  4. kenzaurbo zice:

    „cât de puțin îi trebuie sordidului să devină fermecător; niște muguri pocniți deasupra gunoaielor și, dintr-odată, viață.”- prin ceva simtit presupun ca te referi la sensibil- emotionant, o frazare mai … pretentioasa? 🙂 mie , insa, imi pare la fel de realista ca tot fragmentul- doar cuvintele alese, alaturate, sunt mai plastice, dar imaginea este aceeasi: sarcasm cu accent cinic.
    interesant fragmentul. alegerea finala ‘mi pare incifrata :)) preferi maidanul nu pentru ca e o scurtatura , pt. ca dincolo, pe aleea pietruita, exista o casa, un… un impaiat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s