Bozyre (șaișunu)

Știți cum e cu zilele de naștere: cu cât născutul e mai bogat, cu atât ți-e mai greu să-i găsești un cadou potrivit. Ăsta era Morcoveață. În fiecare an ne spărgeam capul cu ce să-i luăm de ziua lui. Un cadou simbolic, na!
O carte. Nu citea  decât benzi desenate.
O sticlă de ceva. De ce, că el avea în bar etichete pe care noi abia le silabiseam.
Un stilou. Ăsta ar fi fost un cadou potrivit, dacă nu l-am fi văzut cum ține pixul în mână, ca un corporatist – între mijlociu și inelar. Ca să scrii cu stiloul, trebuie să înveți mai întâi priza la stilou.
Un ursuleț, un cățeluș sau un iepuraș de pluș. Îi dăruiserăm deja o menajerie. Mai rău: în anul ăla, actuala lui iubită care părea de drum lung, fiindcă depășise trei luni de când se aciuase pe lângă Morcoveață, îi adusese un cățeluș natural, mult mai mic decât plușurile noastre, dar viu. Era genul bonsai care stă mic toată viața, și fizic, și mintal. Dacă ați văzut vreodată un bichon incredibil de mic și drăguț, împărțiți la doi volumul și aflați cât era Shiba.
Și-atunci a venit Secretara cu ideea să-i cumpărăm un morcov uriaș. Și ce să facă el cu morcovul, a întrebat Angela. Să și-l bage în cur, a răspuns Secretara. Firește că n-o să facă asta, m-am gândit eu, o să-l țină până s-o stafidi de tot, până ajunge cât un morcov normal și după aia  o să-l dea la gunoi. O să se poarte cu el cum te porți cu un buchet de flori. Oricât de mare și frumos ar fi fi fost când l-ai primit, vine o zi când îl arunci la gunoi. Ceea ce mi se părea corect.
Morcov uriaș să fie! Am decis.
Mai întâi am luat la scărmănat merceriile, ca să găsim o fundă într-o nuanță de verde potrivit, pe care să i-o înfigem morcovului în coadă. Juma de metru a costat cât zece kile de morcovi, fiindcă era învolburată pe-o margine și zimțată, arăta ca o frunză de salată creață și ca un volănaș de rochie de la Fondul Plastic, în același timp.
Pentru morcov am bătut inclusiv Piața Dorobanți, dar l-am găsit la noi în piață, în Domenii, o frumusețe de morcov hiperplazic, un con de treijde centimetri, cu diametrul de zece.
Sar peste glumele de autobază ale piețarilor care ne ziceau că nimic nu se compară cu un castravete…
Am montat panglica frunzăluită, l-am pus într-un celofan și i l-am dat.
Partea bună e că până și el, Morcoveață, un tip aproape lipsit de umor, după ce i-am explicat simbolistica morcov-dăruit-unui-tip-poreclit-Morcoveață, s-a bucurat.
Partea mediocră e că l-a ras  și l-a făcut salată pentru iubițică-sa, care era moartă după salate de crudități.
Partea tristă e că ziua s-a sfârșit prost, fiindcă Morcoveață purta, de ziua lui, un sacou nou-nouț de la Valentino și minicățelul Shiba nu stătea liniștit decât între spinarea lui Morcoveață și spătarul scaunului și exact acolo și-a petrecut vreo două ceasuri tihnite cu folos, dar când s-a terminat programul de lucru, sacoul Valentino era mai scurt, la spate, ca o geacă de cocalar.
Așa că adio cină festivă la Casa Vernescu, în grup!
Și cine  știe cât s-o fi muncit Alinuța, după ce și-a savurat salata de morcov, să-l facă să creadă că Shiba nu ronțăise decât vreo doo sute de dolari din acel sacou!…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Alfa Romeo, Uncategorized și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

15 răspunsuri la Bozyre (șaișunu)

  1. Drugwash zice:

    Nasol să fii bogătan – nu primeşti nimic în plus faţă de ce ai (deşi tot ai mai vrea) ba iaca te mai ronţăie şi paguba. 😆

    Cum de s-o fi îndurat Alinuţa să strice drugăletele de morcov pentru o biată salată…? 🙄 😀

  2. zazania zice:

    Imi amintesc ca am fost „patroana” si am avut angajati (vreo 6-7) peste 15 ani. Daca am detestat ceva cu furie in acesti ani a fost ziua mea de nastere. Acele zile in care se susotea pe la colturi ,la pranz ,cand se intalneau turele si surprindeam franturi de fraze suierate:”e prea mult” sau „e prea putin”…
    Nu voiam decat sa ma lase in pace dar ma alegeam ba cu o diploma stupida „Cel mai bun sef”, ba cu o esarfa inutila , ba cu o bluza pe care n-am imbracat-o niciodata.
    Cadoul catre sef e ,dupa parerea mea, o limba inutila .

  3. Foarte inspirat cadoul… Foarte inspirat si catelul. Nu-i cadea bine bietului „bonsai” – catel sa roada si el vreo carpa care nu era de firma 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s