Bozyre (cinzeșcinci)

E, stiți cum e când iei hotărâri mărețe de genu, pe-ntâi mă las de… și-aici bagi după caz: de fumat, de băut, de dulciuri, de trait.
Ți-ai fixat ziua, ești hotărât, parcă te ia așa cu relaxare și-o pace blajină ți se așterne în suflet. Asta e! Ai aruncat zarurile, acuma nu trebuie decât să-ți petreci cât mai plăcut timpul rămas.
Uite io, de pildă: mai aveam treișuna de zile, précis, că Făt Frumos, când dă pedepse, e foarte corect, chiar tipicar. Am călcat consemnul, mi-a dublat pedeapsa. Da dacă în luna asta, a doua, nu m-apuc să-l sun, să-l întreb ce mai face, el, săracu, o să se țină de cuvânt și pe-ntâi octombrie, fix, mă caută. Asta-nseamnă că și el numără zilele cu nerăbdare, nu? Că nu greșește niciodată.  Ba nu, mint! O singură data m-a grațiat cu vreo cinci zile mai devreme, fiindcă avea urgent nevoie de bani și nu l-a lăsat sufletu să mi-i ceară și… El a zis, din proprie initiativă:
– Acum, dacă tot trebuie să ne-ntâlnim, se cheamă că te-am iertat mai devreme.

De data asta însă, eram sigură că n-o să aibă nevoie de bani, deci luna o să fie lună. Mă și gândeam: Vai de capul tău! Stai și-ți faci AMR-ul, și când o fi să pui mâna pe telefon – surpriiiză! – Piticot nu răspunde. Ceea ce e, conform statisticilor de până acum, imposibil. O să-mi dai o pauză de zece minute, că poate am ieșit după țigări și-o să suni iar. Tot în gol, Iubi, tot în gol! Pe urmă o să te duci la baschet, că treaba asta cade într-o marți, și când o să ajungi acasă, o să te-nfigi în telefon. Și-o s-auzi tot așa: crrrr, crrrrr, crrrrr….
Știu ce-o să faci mai departe: o să te înfurii, o să devii gelos, o să te urci în merțan și-o să vii să-mi bați cu pumnii în ușă. Sigur sunt cu cineva.  Aaaa!…  Să vezi ce măcel iese!
Pe drum o să te întrebi, pe la toate semafoarele, dacă să intri dând ușa de perete și să te-nfigi direct în beregata ăluia sau să faci pe aristocratul șocat – ”Vai, scuze, trebuia să insist mai mult la telefon!”…
Caaalma, caaalma, vorba lui Moșu. Cel mai civilizat e să răsucești duplicatul de cheie în broască, foarte discret, cu urechile ciulite după gemete XXX și arcuri de pat care-și fac datoria.
Tăcerea plus luminile aprinse în toată casa o să-ți pară stranii. ”Piticot? … Am sosit!” O să mai faci zece pași ultra-încordați și atenți, ca-n filmele de pe HBO și-o să mă descoperi, în sfârșit, întinsă pe pat, cu mâinile pe piept, în…îm…

Îmbrăcată în ce, idioato? Într-unul din taioarele tale office? Într-o  rochie vaporoasă de vară, în octombrie? În blugi cu tricou?

Mi-am aruncat un ochi în calendar: mai aveam fix 30 de zile ca să-mi cumpăr haine și pantofi pentru chestia cu pricina.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în autoturisme și alte chestii personale și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Bozyre (cinzeșcinci)

  1. Drugwash zice:

    Ăsta-i cinzeşcinci, în puii mei!!!

    După aia, citesc. 🙂

    • scuuuuuuze! Acu citește-l, pliz!

      • Drugwash zice:

        😆 Am citit.
        Poate cîndva am să-ţi spun ceva. Acum nu, povestea trebuie să rămînă aşa cum… cum a fost sau cum vrei să fi fost. Totuşi, citindu-te, încep să urăsc iubirea, deşi n-am făcut-o atunci cînd eram direct implicat şi prins în corzi. Îmi zvîcneşte în tîmplă C.C.Catch cu al său „Heaven and hell”…

      • Drugwash zice:

        Se cerea să completez: singura dată în viaţa mea (de care îmi aduc aminte) cînd mi-am fixat un termen limită şi pe care l-am respectat cu stricteţe a fost atunci cînd m-am hotărît să şterg blogul. Am aşteptat să expire o campanie legată de cărţi, copii, ceva de gen la biblioteca Roxanei pentru care aveam un articol cu un mare banner, apoi am şters absolut tot ce scrisesem timp de şase ani. Tîmpenii, oricum.

        Cînd m-am lăsat de fumat a fost instantaneu, fără preaviz, fără fiţe, fără regrete şi fără reclamă. Îmi vine să arunc citatul ăla din Yoda dar nu-l mai reţin corect. Parcă era ceva de genul:
        „No, try not! Do or do not. There is no try!”
        Nu ştiu cîtă legătură are, da’ ideea e că dacă vrei să faci ceva, ori îl faci, ori taci. Nu programezi, nu trîmbiţezi, nu… Just fuckin’ do it – end of story. 😉

        Nu întreba, spun eu: ţuică. Fie-ţi inima uşoară! 🙂

      • Stau și mă-ntreb: ce te-o fi supărat în așa hal încât să ștergi blogul? E tot o formă de sinucidere.

      • Drugwash zice:

        Expectativele. Mi-am dorit prea mult ca cineva să înţeleagă ceva şi am fost foarte dezamăgit cînd nu s-a întîmplat. Da, ştiu: sînt mult prea sensibil (uneori). Sau am fost. Fiecare sinucidere – chiar şi cele nesesizate de nimeni – mă apropie de stadiul unei pietre. Ordinare, nu de moară, nu de gîtul cuiva.

        Cu ceva eforturi am readus trecutul, după cîteva luni de zile, sperînd să aibă totuşi un rost. Între timp mi l-am pierdut pe-al meu şi-i întuneric beznă, nu-l mai regăsesc. De-aia nu-ţi dau voie să te arunci, jocul e unic – în timpul ăsta – şi nu iartă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s