Bozyre (cinzeștrei)

Bun, nu m-așteptam s-arate ca Mama Omida!
Poate că mi-o imaginasem ca pe Melania, când își ridică părul în coc, își lipește gene false și zurgălește din cerceii de seară ca din niște policandre, dar în niciun caz nu trebuia să fie atât de normală! Seamănă cu profesoara de sport din liceu. Slăbănoagă, scundă, tunsă unu, în niște blugi terminați și-un  tricou alb, călcat cu dungă pe mânecuță. Mă uitam la papucii ei de blană, când o aud:
– Intrați! Ați ajuns cu zece minute mai devreme. Nu-i nimic.  Vă fac un ceai?
Unde dracu mă aflu? Într-o cameră de zi – birou, așteptând un ceai pe care n-o să-l beau, fiindcă nu beau ceai decât dacă sunt bolnavă. Probabil c-o să gust din el, de politețe.
Sigur, ar trebui să zic că mobila e prietenoasă dar ieftină, că nu știu o boabă de germană, așa că degeaba mă holbez în bibliotecă și că singurul tablou e un ulei mic, semnat Boțan. Nu că aș fi mare cunoscătoare, dar am și eu unul, aproape identic, numai că al ei e cu toamnă, al meu e cu iarnă. Boțan pictează câteva căsuțe printre copaci,  în depărtare, la toate orele zilei, în toate anotimpurile. Pânzele lui, nițel mai mari ca o felicitare de Crăciun, se găseau cândva în toate galeriile bucureștene și costau o bursă de student. Iarna mea, adică a lui Boțan, a fost primul obiect semnat de autor pe care mi l-am cumpărat, vreodată.
Cred c-am băut toată cana de ceai de dragul lui Boțan. Uneori, e suficient să ai un singur loc comun cu cineva total necunoscut, ca să te îndopi cu o cană de ceai.

O aștept să tragă niște linii cu rigla pe-o  foaie, o îndur să răsfoiască vreo două volume de-alea nemțești și, în cele din urmă, încep s-o ascult. Zice de case, quadraturi, lună neagră, Jupiter, Uranus, Mercur…
La drept vorbind, mă doare-n cur de ce zice ea, de capul ei. Oricum îmi înregistrează o casetă audio, cumpărată de mine,  cu toată povestea.
O aștept la cotitură, să-mi spună dacă Făt Frumos e Ales-Odor-Împărat, sau e alt Răposat.

Băi, nu! Deci m-am dus la astroloaga asta, fostă fiziciancă la IFA, care într-o bună zi nu s-a mai prezentat la locul de muncă și-a rămas acasă, cu volumele ei nemțești cât cărămida de  pvc, ca să-mi spună  că ”…Și-au trăit fericiți, pân-la adânci bătrâneți.”
Stai nițel, madam, că nu-mi pasă mie de ce n-ai mai colaborat cu Reactorul!… Zi de Făt Frumos!
Cum? E doar o lecție?  Făt Frumos e o lecție?!  La ce materie? Să nu-mi zici de Rezistența Materialelor, că te omor!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în autoturisme și alte chestii personale, Uncategorized și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

18 răspunsuri la Bozyre (cinzeștrei)

  1. klaus zice:

    Sincer, daca ai facut asa ceva, nu ma asteptam. Pe un taram ideal al logicii m-ai plesnit peste bot. Chiar daca dragostea-i implicata!

    • Klaus, am citit pe diagonală… Tu știi, ca specialist, că vaccinurile îți îmbârligă sistemul imunitar, ca nimeni altele. N-am făcut antitetanos când m-m tăiat în conserve de pateu și nici antirabic, atunci când m-a mușcat un câine.
      Habar n-am dacă și la ce sunt bune vaccinurile.
      La industria farmaceutică, fără discuție!

      • ALM zice:

        Hmm, cumva cutia de pateu era ruginită şi câinele era turbat? Nu cred! Ştiţi ce s-a întâmplat cu câinele după ce v-a muşcat? Nu cumva a trebuit să facă tratament antidepresie? 🙂

      • Drugwash zice:

        Mai degrabă cutia era turbată şi cîinele ruginit! 😆
        (nu m-am putut abţine! 😛 )

        Bună gluma cu tratamentul antidepresiv. 😉

  2. Mutare imprevizibila, deci eroina-tu, urca scara pe miros domestic de ceapa calita si ajunge la un astrolog sa isi vada eventualul viitor cu eventualul Fat-Frumos (el sau altul). Interesant… si neasteptat, recunosc.
    Te intrebam intr-un mesaj anterior cum dau de cartile tale. Voi fi in Ro luna viitoare (sper) si vreau sa stiu daca sunt in librarii sau trebuie sa ii rog pe ai mei sa le comande ca sa-mi fie in timp util sa le iau cu mine. Multumesc 🙂

    • Când vrei cărțile, intră pe editura ALL și comandă on line. Dacă nu reușești, contactează-mă, și ți le cumpăr eu din librăia ORIZONT. 🙂

      • Nu le pot cumpara eu din Romania? In general mi se intampla o chestie, cand merg in Ro toata lumea se napusteste asupra mea cu suveniruri romanesti. Am o familie mare si multi prieteni si toti incearca sa ma vindece de dorul pe care ei si-l imagineaza ca il am (si il am) de ceea ce e romanesc. Doar ca aici comunitatea romaneasca e atat de mare, avem bucata noastra de Romaniesi aici, nu e chiar asa mare disperarea cum se crede. Sa nu ma intelegi gresit, dar dupa o perioada ajungi la saturatie cu tarancutele si obiectele de lut, de diferite forme si marimi. Cred ca am ajuns sa am tot ce e pe piata de sunveniruri, chiar si in dublu exemplar.. As vrea ca ai mei sa imi ia cartile tale, pentru ca mi le doresc si eu as fi multumita, ei ar fi multumiti… Daca nu o sa mi le comand on-line. Eu merg la Cluj si Sibiu, sunt si acolo filiere ale librariei Orizont?

      • Sweety, e doar o librărie de cartier, în care maică-mea veghează asupra expunerii. Profă de română, fostă bibliotecară. Le cumpărăm d-acolo și ți le azvârlim la Cluj, în pașopt de ore. Trebuie să ne dai o adresă.

      • Multumesc Renata, esti foarte draguta. Daca nu se descurca on-line, te va contacta probabil fratele meu care s-a sifonat ca nu am incredere in abilitatile lui de a-mi procura cadoul 🙂
        Esti foarte draguta si iti multumesc mult 🙂

  3. zazania zice:

    Asta-i din cae-afara de gogonata…
    Si eu, care-mi imaginam ca ti-ai luat inima-n dinti si i-ai facut o vizita inopinata Aratosului.
    Ignorasem mirosul de ceapa.

  4. Drugwash zice:

    Fiecare om care trece – indiferent cît de îndelung pe axa temporală – prin viaţa noastră e o lecţie, într-un fel sau mai multe. Asta ţi-aş fi spus-o eu pe gratis, că mi-eşti dragă, numa’ că nu ne cunoscuserăm pe atunci. 🙂

    Mai voiam să zic ceva ce mi-a penetrat cortexul aşa cum cerneala dintr-o reclamă antică penetra o amărîtă de buca’ de cretă: ‘NONO’ şi ‘Micul Chagall’ sînt în mod sigur PRIMELE cărţi publicate, nu singurele. Altfel să moară mapa şi să fiu albastru de nu te bat (la thumb wrestling)! Howgh! 😀

    • Să moară mapa, dacă n-o să scriu o carte intitulată ” Să fiu albastru”!”…

      • Drugwash zice:

        Te ţin de promisiune, să ştii! 😆

      • Ține-mă! Strâns! De guler. Că sunt pe cale să mă arunc, ca la pocker. Și mi-e teamă că mă arunc mai devreme decât trebuie.
        Răspunsul ăsta nu e de politețe, pe blog, că mi-ai scris. E o rugăminte cât se poate de personală.

      • Drugwash zice:

        Păi de ce crezi că sînt aici?! Coincidenţele nu există decît în mintea observatorului! 😉 Am o misiune de care voi deveni conştient abia atunci cînd se va fi îndeplinit. Aşa că frămîntă-l bine pe Bozyre, pune-l la dospit, fă gogoşele ca şi pînă acum şi între timp ia de prepară aluatul albastru. 🙂

        De multă vreme îmi revine în minte un gînd recurent. E ceva complex şi totodată simplu, o idee despre destinul unora şi al nostru, despre importanţa pe care o avem sau credem că o avem în diverse cercuri – concentrice, secante, adiacente sau disparate. E o chestie idealistă, în ziua de azi mai mult decît oricînd, dar şi eu sînt acelaşi visător-idealist-utopic şi me ne frego de opinia majorităţii neştiutoare de mai bine. Tot ce pot spune e că ŞI UNUL CONTEAZĂ. 😎

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s