Bozyre (patrușșapte)

Ce-am zis? Că Moșu e mason? Nu trebuia să zic? De ce? Păi, nici el nu face un secret din asta. Drept să spun, multă vreme nu l-am luat în serios. Mi se părea că se dă mare.
Adică bine, e bogat, e citit, are aproape-castel, are lac, are pădure, are o liotă de câini de vânătoare și încă unul, casnic,  îi are pe Morcoveață și pe sora lui Morcoveață, tablourile, colecția de vinuri… La ce dracu îi trebuie să se dea și mason?
Nici n-are față!
Masonii sunt niște inși misterioși, tăcuți, îmbrăcați în mantii negre, care fac chestii. Un fel de vrăjitori mai lenți, bu-hu-hu azi, și peste cinzeci de ani se-arată lucrarea.
Moșu pălăvrăgește mult, râde mult, bea mult, fumează mult, știe bancuri multe, se dă la gagici, poartă jachete și pulovere în culori pastel, ne obligă să-l tutim, înjură când e bine-dispus și când e îngrijorat…
Nu, n-are cum! Nu e!… Așa m-am gândit până în ziua aia, în care…

Nu-mi explic de ce, dar de înmormântări plouă mărunt. Cu cât înmormântarea e mai fastuoasă, cu atât plouă mai conștiincios.  Uneori e doar o burniță slabă, alteori e o ploaie mocănească. În orice variantă, știi sigur că nu se va opri, nici după ce ultima lopată de pământ va fi aruncată în groapă. La unii,  plouă și a doua zi, ca să nu-i vină în gând tinerei văduve să iasă la shopping. S-ar zice că Cerul se îngrijește de toată buna orânduială a lucrurilor fiindcă ține la tradiții. Dacă tânăra văduvă n-are răbdarea necesară să plângă patruzeci de zile și iese la un randevu cu un coleg de vârsta ei în ziua a noua, Cerul are grijă să dea cu plâns mărunțel de sus, ca să stăm noi cu umbrelele deschise și să nu vedem decât bălțile și vârfurile pantofilor deja murați.
Da stați, că nu de văduvă era vorba, ci de mort.
Cortegiul funerar de mașini parcate se întindea pe juma de kilometru.
L-am lăsat pe Bozyre atât de departe de biserica Sfântu Elefterie, că aș fi putut să-l las în parcare, în fața blocului.
Moșu stă sub umbrela mea, de culoarea lămâii verzi, dar nu cred că-i pasă de culoarea umbrelei, deși, odată ajunși în fața bisericii, o să arătăm ca un papagal vorbitor într-o turmă de foci. Toate umbrelele celorlalți sunt negre. Apreciez că nu-i pasă sub ce culoare de umbelă îl însoțesc la înmormântarea lui Gianmarco, fiindcă eu sunt distrusă. Gianmarco a fost cel mai bun prieten al lui, din copilărie. I-am ascultat, de atâtea ori, certându-se pe un detaliu de amintire din clasa a patra. Amândoi purtau raglane verzi cu inserție de piele maronie în țesătura gulerului,  doar că Gianmarco a devenit român acum un sfert de secol , e reprezentantul ANSA la București, iar Moșu e un investitor din vestul Europei. Ghinion: Gianmarco a murit în baie, de AVC, și azi e înmormântarea. Ce mă calmează: imediat ce-o să pătrundem în biserică, o să închid umbrela verde crud.
Trag cu coada ochiului către Moșu. Nu plânge. Se uită înspre altar și cred că însăilează tâmpeniile lor comune din clasa a cincea.
Un popă tras în straie unturii cu broderie de aur boscorodește asupra lui Gianmarco și corul îl urmează ca uns.
Apoi se lasă tăcere.  Se aud pași, de dinapoi.
Șapte sau nouă barbați, înveșmântați în mantii negre, cu diagonale de mătase pe piept, purpurii și verzi ca smaraldul, dau ocol sicriului cu mâna dreaptă pe inimă. Fiecare dintre ei înțepenește măcar cinci secunde la căpătâiul mortului. Pe urmă ies din biserică, domol dar hotărât, și numai zgomotul lor de pași se aude.

Corul cântă din nou. Moșu îmi zice:
– Hai să mergem să bem ceva!
Zic, în șoaptă:
– Păi, nu mergem la cimitir?
– Nu, zice Moșu. Asta a fost tot.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Alfa Romeo, amintiri, autoturisme și alte chestii personale, Uncategorized și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Bozyre (patrușșapte)

  1. Drugwash zice:

    Azi e ‘miercurea fără cuvinte’. Am o scuză să tac. Am tăcut.

  2. ALM zice:

    Bună şi treaba cu masoneria dar eu tot mai aştept finalul la povestea cu şuviţa, cu sushi, cu alea, alea. Am auzit de un caz, când cineva a consumat sushi şi şi-a pierdut parţial memoria …

  3. zazania zice:

    Ati gresit , domnule ALM… Ca s-o zgandarati pe principesa , trebuia sa scrieti „a servit sushi”. Imi place la nebunie cum scrie renata cand cineva o calca pe coada.
    Altminteri nici eu nu prea inteleg cum de a reusit sa ne duca cu zaharelul de la suvita blonda din cada la niste mosi expirati.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s