Bozyre (treișunu)

Am băgat cheia în contact și-am luat-o din loc. Dr. Turnescu, 13, Salvavet. Prosopul cu cățeluș pe locul mortului. Nu știam alți veterinari în oraș. Cabinetul era non-stop, la subsolul casei lui Horia. Horia murise, dar cabinetul era acolo, nevastă-sa încă trăia, viața mersese mai departe, cu sau fără convingerile lui Horia – ateu convins până la șaptezeci de ani și religios bigot pe ultima sută -, doctorii erau acolo, în seara aia era Cristina…
L-a luat pe cățeluș peste rând, l-a operat, l-a cusut, i-a pus unsprezece copci. L-am adus pachețel, bandajat, pe locul din dreapta. Prosopul a rămas acolo, în sala de operații. Bălan era mai sărac cu un prosop.
Doctorița Cristina mi-a spus că e obligatoriu să nu-și roadă bandajul.
Am tăiat mânecuța unui tricou roșu, am mai tăiat în ea două ochiuri pentru labele din față și cățelușul a devenit Nea Maieu.  Nea Maieu pentru tot cartierul.
Dooșuna de zile, Nea Maieu a locuit cu mine, ziua umbla pe la poalele blocului, îl iubeau gunoierii, Bălan, îl simpatizau câinii de rasă plimbați la ore fixe, primea bunătăți, deși avea masa asigurată, Bozyre încremenea blând, când îi ieșea în cale, în definitiv era o personalitate, purta hăinuță roșie peste pansament, arăta ca un erou de război și, mai presus de astea, învățase să latre câinește.
După trei săptămâni, Cristina i-a scos copcile pe viu. Doare! În timpul ăsta, Nea Maieu i-a lins mâinile și a gemut ușurel. Câteva zile după, Nea Maieu l-a întâmpinat pe Bozyre în blana goală.
Pe urmă a dispărut din nou. Bălan, vecinul, mi-a spus, la o bere, că cineva l-a luat la el, la țară. Că are cușca lui, într-o curte. L-am crezut și m-am bucurat. Nea Maieu, zburdând prin dalii și tufănele. Nea Maieu într-o curticică, într-un sat. Nea Maieu, peste câțiva ani, un câine serios și de nădejde, pe lângă casa unui om.

Când m-am mutat de-acolo, cu Bozyre cu tot, când mi-am luat rămas bun de la vecinul Bălan, mi-a spus adevărul: într-0 zi, îl găsise pe Nea Maieu otrăvit și se grăbise să-l îngroape departe de blocul nostru, și născocise toată povestea aia cu casa la țară pentru că, vedeți dumneavoastră, duduie Renata, nu voiam să vă supăr, mai mult decât erați!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în autoturisme și alte chestii personale și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Bozyre (treișunu)

  1. Drugwash zice:

    Cîte victime colaterale poate avea un război… 😥

    • Victimele colaterale ale unui război sunt ca umbra de negru a cărbunelui, într-un desen alb-negru. Poate chiar mai puțin: cât freci cu degetul să obții o umbră nouă. Problema e că un cățeluș poate deveni victimă principală în poveste, și un pian, eminamente dispărut, rămâne cât o urmă de cărbune, pe desen.

      • Drugwash zice:

        Depinde întotdeauna cine priveşte şi din ce unghi. Un bold poate redeschide o rană de sabie. Nu putem cunoaşte niciodată toate implicaţiile cuvintelor/acţiunilor noastre.

        Şi trebuie să ştii că pianul acela plecat îmi atîrnă foarte foarte greu pe suflet. la fel ca şi căţeluşul, pentru care am o replică-pisic dintr-o copilărie întrucîtva ciudată şi dureroasă.

  2. Andreotti zice:

    Iată-mă ajunsă la treișunu și nu știu ce să zic…am rămas pironită cu ochii în câmpul ăsta alb și pufăi o țigară (ah! – nu-ți vine să crezi ce am descoperit, tastând neatentă ț-ul de la țigară – apostroful, cel de care sufăr și eu pe tastatura-mi ingrată, iese cu alt+ctrl+ț ….”’ ah, mooooor, leșin de bucurie!!!). Așa, ziceam că…nu știu ce vroiam să zic!
    Femeie, femeie frumoasă ce-mi ești, citindu-te, cu un ochi râd, cu celălalt plâng. Că tu, pe cât ești de savuroasă, pe cât umor ai, pe cât îți e ritmul de săltăreț și verbul tăios, pe-atât ești de paradoxală și complet pe invers. Numai că inversul ăsta al tău, e croșetat așa, doi pe față, doi pe dos, doi pe față, doi pe față, unul ascuns pe dos, deșirat, deșirat, șapte pe față… De sub caroseria lui Bozyre se-aud și scrâșnete, nu doar claxonul sexy-răgușit ca yeah-ul lui Bogart (uoffff, „Play it, Sam. Play As Time Goes By„)

    Stai, că-s căzută în butoiul cu melancolii acu’ (vai, ce apostrof frumos am:) și aș vrea să-ți zic atâtea și nu-mi iese nimic.
    Revin.

    • Preafrumoasă Andreotti!… Îți zic cum îți zice NONO, din considerație pentru personajul care este, că eu ți-aș zice – băi, Andreotti, băi, preafrumoasa noastră, care ești ANDREOTTI,,,, și când zic asta, cu majuscule, e fiincă UITE cUM DESENEZI!…
      N-ai vrea tu să citești Bozyre mai încolo, că nu fuge d-acilea, și să te apuci de desenat? Sunt edituri care scot NUMAI cărți pentru copii. Ca să nu mai zic că aproape toate editurile au o nișă pentru copii.
      La cât de mult te iubesc, te admir și te invidiez, nu meriți alte ghionturi.,

  3. klaus zice:

    Balan era specialist in medicina legala veterinara? Hai sa mai dam sperante omenirii. Poate nu ANTU a fost nasul lui nea’ Maieu ci o nenorocita de parvoviroza.

    • Pe cățeluș l-a tăiat cineva cu un cuțitaș extra-ascuțit, deasupra omoplatului stâng. Nevasta lui Bălan l-a uns cu ceva și a fost nevoie de un chiuretaj pe vechea plagă, cât se se pună în comun, iar, țesuturi vii. Familia Bălan n-are nicio vină. Dacă cineva decide să ucidă un câine maidanez, e una. Dar dacă cineva decide să ucidă un câine maidanez pentru care Bozyre a fost ambulanță și eu ambulanțier… Asta e crimă cu premeditare.
      E crimă cu premeditare, când cățelușul își pricepuse programul. Câteva ore înainte și după cină, pe pernuță. Restul nopții sub cerul liber.
      Îți zic așa, între patru ochi, cățelușul ăsta mă conducea acasă, în casa unde nu mă mai aștepta nimeni. Fără detalii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s