Bozyre (nooșpe)

Poate chiar fericită. Am adormit fericită. În primul rând, fiindcă l-am sunat pe dragul, iubitul, neprețuitul meu Făt-Frumos, care fusese ultimul proprietar, fără acte, al lui Bozyre și mi-a răspuns. Nu prea răspundea el, seara, la telefon. Pe vremea aia nu știam de ce. Că era la tenis. Că era la bere, cu băieții. Că era la mă-sa. Mă refer la mama lui. Da. Mi-a răspuns și părea vesel, poate chiar era vesel, sigur era, fiin’că mi-a zis Piticot, din prima. A strigat „Alouu!…” în receptor –  peste niște voci bărbătești în surdină – și l-am auzit, iar: „Ia, zi, Piticot!”
– E vorba de Bozyre…
– Așa!
– Îl duc mâine, adică avem programare, la cel mai bun carburatorist din București. Poate chiar din țară.
S-a auzit un chițcăit-chicotit și-am stat o clipă să mă gândesc, care dintre prietenii lui ar fi putut să râdă așa subțire, după câteva beri.
– Excelent! a zis Făt-Frumosul. În sfârșit, ai renunțat la cârpaci.
– Da, am zis eu repede, fiindcă mirosea a final de convorbire. Îl duc la Căpriță.
– Perfect!
– Ai auzit de el?
– Firește!
Zgomotul de fond s-a întețit, mi s-a părut că a mai adăugat ceva după „firește”, ceva drăguț, pentru mine, dar cum n-aveam obiceiul să întind coarda, când era ocupat, i-am spus că-l sun mâine, după ce se rezolvă și am închis.
Meritam și eu o bere. Cu doar o zi înainte de însănătoșirea lui Bozyre, meritam o bere, fără discuție. Beam aldămașul cu viitorul luminos, ce dracu!
Am băut nițică vodcă, fiindcă bere n-aveam. Nu-mi place berea. Nu mi-a plăcut niciodată. Am reușit să scot două cuburi de gheață cu o șurubelniță în cruce, fiindcă frigiderul meu avea niște forme de făcut gheață, imposibil de accesat cu uneltele de bucătărie. Le-am pus în vodcă și mi-am făcut vânt pe toboganul fericit al somnului de noapte, care preceda o întâlnire istorică.
La unșpe fără douăzeci a sunat Morcoveață. Să mă întrebe dacă dorm. Dormeam, dar i-am zis că nu. Mi-a zis că să nu mă reped cu banii, mâine, să dau un avans, să cer garanție la lucrare…
L-am ușuit de nu s-a văzut!  Normal că mă gândisem la toate astea.!…
După ce am închis telefonul cu el, m-am urnit jos din pat și am mai pus niște bani în portofel. Eram convinsă că, a doua zi, exact la ora la care Piața Domenii începe să miște, fix vizavi de ea, Bozyre avea să intre pe mâna unui Christiaan Barnard al carburatoarelor.
Am adormit fericită, cum vă spuneam…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în amintiri, autoturisme și alte chestii personale și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la Bozyre (nooșpe)

  1. Drugwash zice:

    Nu ţi-e teamă c-am să mă albăstresc la faţă tot ţinîndu-mi respiraţia, aşteptînd să aflu ce va fi… ‘mîine’? 😀 Fir-ar, şi-am terminat şi berea! Nici mie nu-mi place în mod deosebit, dar e cel mai ieftin „antibiotic” pe care mi-l permit. Dai o pălincă…? Pomană, în amintirea lu’ Bozyre, dragu’ de el (ori e ‘ea’?)… 🙄 😛 😀

  2. Shaman zice:

    Cool!
    Apropo, am aflat pe surse ca dl. Caprita a murit acum doi ani. In plus mi s-a aratat f exact ca problema nu era din maruntaiele lui Bozyre, era numai/decat influenta energiei nefaste de la Fat Frumos.
    Am si dovezi. Va dau una mica, proaspata, de azi. Sa mor daca mint. Ma duc sa o iau pe Cea Mica de la serviciu. Pe drum ma cearta si ma cearta… si ma cearta absolut. In balconul ei neumblat si-a facut autonomie o turma de porumbei. Probleme mari cu aia de la bloc, pensionari nebuni. Afise pe usa liftului, amenintari, batai nervoase cu pumnii in usa… “nu mai hraniti porumbeii, focar de infectie, estetica blocului”, etc… Porumbeii nu sunt hraniti de nimeni, ei se hranesc numai cu sex, scot pui pe banda rulanta, absolut toate culorile. Drept sa spun, pentru mine fenomenul e o incantare, de cate ori ma duc pe acolo imi place sa ma uit la ei pe geam cum se uita la noi pe geam; ei cu cate un ochi rece, pe rand. S-a luat hotararea sa fie alungati cu orice pret. De catre cine? De catre mine. Atata doar ca in prealabil s-a sesizat prezenta unui cuib cu 2 pui nevinovati. In nici un caz nu trebuie sa sufere copiii de la pacatele parintilor. Acest cuib trebuie salvat si mutat undeva intr-o padure invizibila din vecinatate – din cate am sesizat eu in vecinatate fiind doar un patinoar si o biserica-, sau in cel mai rau caz la nivelul solului, pe langa bloc, dar mai ferit, ca sa ii gaseasca usor mama si cu tata lor si sa fie totul bine. Planul mi se pare ca poate suporta usoare imbunatatiri, in plus sunt desteptat de la 4 dimineata, asa ca sunt obosit, asa ca ripostez. Iar eu ripostez foarte rar. Unde vreau sa ajung, ca m-am lungit ca naiba, cum am spus, sunt obosit.. In timp ce ripostam eu, ma suna un amic ca s-a intors din vacanta de la Targu Neamt si mi-a adus, cadou-surpriza, doua perechi de porumbei belgieni, de rasa voiajoare, ceva deosebit, foarte pretiosi, si sa ma duc mai repede sa-i iau de la el de pe balcon, ca i-a pus deja in doua cutii ca au inceput sa se bata intre ei.. Atat mi-a trebuit! In loc sa rezolv mai repede cu puii, eu ma ocup de belgieni. Energia negativa s-a raspandit prin toata masina, asa ca saraca s-a oprit brusc, dom’le, la semafor la Liceul Lazar. S-a ars (aparent inexplicabil) siguranta de la pompa de injectie. Am rezolvat repede, am sigurante la mine, am si schema, ca nu era prima oara, a fost a treia oara numai in vara asta; la fiecare cearta, alta siguranta, in alt loc. Deci pentru mine e ff clar, Bozyre a suferit de atacuri energetice sustinute, iar de la dezechilibru la decompensare nu e decat un pas. Asa ca, va spun, ochii pe Fat Frumos, Caprita e doar o pista falsa, si din pacate, moarta.

  3. crazy wolf zice:

    Am găsit o posibilă temă muzicală pentru serialul Bozyre de la HBO (o piesă obsedantă care nu-mi iese din cap de vreo trei zile). Are și un titlu potrivit, se numește MOVE! 🙂

    • Crazy, nuș ce să zic! Nu te ambala prea tare! 🙂 🙂 🙂
      N-avem cartea, după care să facem scenariul, n-avem regizor, producător, actori… N-avem nimic din toate astea. Și, mai ales, nu-l mai avem pe Bozyre.
      Da îți mulțumesc că te ocupi. Cele mai frumoase proiecte sunt alea care nu se vor realiza niciodată. Și cred că-ți place povestea lui Bozyre.

      • crazy wolf zice:

        Mă jucam 🙂 , dar m-a inspirat povestirea, mai exact felul în care povestiți, care e unul viu, inclusiv vizual, și d-asta m-am gîndit să plasez sugestia. Dacă v-ar atrage ideea de a scrie scenarii, păi nu pare că ați avea vreo problemă să vă exprimați în varianta asta…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s