Bozyre (optîșpe)

Gresie, marmură, faianță, cărămidă aparentă, granit, termopane, vitralii, inox. Cam atât se folosise pentru căsoanța p+1, care, dacă ar fi ajuns de vânzare, niciun agent imobiliar n-ar fi știut cum s-o încadreze: la vile, la conace, la monumente istorice ori la apariții misterioase.    – Aici?! – l-am întrebat pe juniorul lui Bănică.
– No, alături! Aici e casa Lui. Ți-am arătat-o, numa’  să-ți faci o impresie, cu cine avem de-a face…

Alături era o clădire cubică, îmbrăcată la exterior în gresie d-aia glănțuită, care lucește ca poleiul, în februarie.  Deasupra intrării, cât o gură de tunel în munți, scria SERVICE AUTO CĂPRIȚĂ.
Ca să n-o lungim: Căpriță era un bou care deținea cel mai tare service auto din zonă și nu repara decât mașini șmechere, cu SEX și REX și MUE  pe tăblița de înmatriculare.
Bănică a intrat în calitate de favorit pe ușița pentru pedeștri, a dat mâna, din vârful degetelor,  cu vreo patru inși binevoitori care au rânjit la el și-au bâltâcâit din cap la ce le îndruga el.
Drept să spun, n-am avut onoarea să-l cunosc pe domnu’ Căpriță. Am așteptat la ușa biroului său, rezemată de zid, controlându-mi pe furiș pulsul care o luase razna. E simplu: apeși degetul mare pe încheietura mâinii opuse și, dacă poți număra, înseamnă că trece, e o tahicardie de stres.
Când a ieșit, Bănică ținea palma dreaptă pumn, cu degetul mare în sus. Era de bine.
M-a condus protector spre ieșire. Când am ajuns în stradă, mi-a zis:
– Căpriță are cel mai bun carburatorist din țară. Dacă nu te rezolvă ăsta, nu te rezolvă nici Dracu!
Am făcut cale-ntoarsă. Bănică ăsta mic era eficient. Aveam programare pentru a doua zi, la nouă, la specialistul în carburatoare. Eu nu mișcasem un deget pentru asta. Îmi luasem pulsul și-atât.
Am mai aruncat o privire căsoanței celui care și-l permitea pe cel mai bun carburatorist din țară: la etaj, pe terasă, avea o fântână, frate!… Doi amorași pișau non-stop în ea. Căpriță avea fântână suspendată, cum avea Semiramida grădinile!…

Am dormit foarte liniștită în noaptea aia.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în autoturisme și alte chestii personale, Uncategorized și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Bozyre (optîșpe)

  1. Drugwash zice:

    Ai vorbit de indivizii pe care m-aş „amora” non stop, ca-ntr-o fîntînă suspendată.
    Morţii ei de viaţă…! 😦

  2. crazy wolf zice:

    Mă face să mă gîndesc la un serial cu episoade de 30 de minute, la HBO. Dacă prinde, de ce nu chiar mai multe sezoane. Așa autentic și însuflețit, cred că ar prinde…

  3. Shaman zice:

    Renata, multumesc pentru onoarea ce mi-ai facut. Nu prea merit eu, spun drept.

    Dar unde e Bozyre? In fiecare seara la 8 incep sa ma uit dupa el. Imi rascolesti in cenusa amintirilor cu prima mea masina. Dar ce „masina”? Fiinta cu trup si cu suflet! „Baba” ESTE numele ei.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s