Bozyre (șaptișpe)

Adevărul-adevărat e că Bozyre era aspirator de bărbați. A, n-o luați la modul deșucheat!
Era aspirator de bărbați fără o lețcaie în buzunar care, de îndată ce-l zăreau, își ziceau așa: „Băi, vezi lătura asta de mașină? Uit-o și concentrează-te asupra toantei care o conduce! Dacă știu să-mi joc bine cărțile, proasta mă scoate din faliment.”
Trebuie să mărturisesc: nu l-am dezamăgit pe niciunul. Am cumpărat tot felul de ruginituri pe bani grei. Am asigurat rulajul de marfă la vreo trei magazine de piese auto. Bănică jr. și cu distrusul de tac-su, veșnic beat, și-au schimbat gardul de lemn cu unul de fier și mă tem că am participat consistent la cumpărarea unui elevator. O grămadă de terchea-berchea, care aveau firme de dezmembrări, mi-au vândut, la prețuri exorbitante, cele mai ciudate organe de mașini, pe care le ducem Bănicilor, și ei clătinau din cap, fluierau a pagubă și-mi explicau că „e de la altă marcă, nu se potrivește…”
– Bine, da nu mi-ați zis voi să mă duc în Otopeni, la Icsulescu, să cumpăr un…
– Ba da, da nenorocitu ți-a vândut altceva.  În primu rând că ăsta e pentru Audi. Vezi? Scrie pe el!…”
La dracu! Scria. Scria negru pe transparentul punguței de plastic.

Într-o zi, Bănică junior n-a mai rezistat și a urlat la mine. Mi-a zis că se jură că nu se mai atinge de mașina mea, fiindcă s-a jurat tac-su că-i crapă căpățâna cu toporul, dacă se mai atinge.
Am plâns un sfert de oră, în picioare. După sfertul ăla, Bănică mi-a adus un scaun, să termin de plâns în condiții optime. Ta-su mi-a adus un pahar de apă.
Incurabilul Bozyre se prăjea în soarele de august, pe trotuar, în fața prăvăliei familiale, fiindcă-și pierduse privilegiul de-a mai intra în curtea-service auto, acum, când tocmai se montaseră porțile glisante.
Mi se înfundase nasul în așa hal, de la plâns, că mă înecam cu mucii și fiecare suspin mă arunca în tagma celor care mai au foarte puțin de trăit. Ăl Bătrân, care n-avea chef de ambulanțe pe la ușa lui, a rostit cuvântul magic: Căpriță.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în autoturisme și alte chestii personale, strict autentic și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Bozyre (șaptișpe)

  1. Shaman zice:

    Renata, ma ierti? Fac urmatorul comentariu, cam nepotrivit. Dupa aia dispar, dar ţinem legătura.

    Ultimele zile n-am citit decat cu Bozyre, cu mare placere, fascinat. N-am citit cu mai mare placere altceva anul asta. Asa ca tot aici scriu, vrei, nu vrei. Nu ma poti impiedica, tot asa scria bunica-mea cu creionul fel de fel de ganduri, absolut fel de fel, doar la marginea textului tiparit, nu peste el. Putea sa fie Biblie, nu conta. Asa ca trebuie sa ma suporti. Promit ca nu mai fac, acum si gata.

    Tot vreau sa fug. Si totusi fuga nu e buna la nimic. Azi mi-a murit ultimul unchi de la tara. Tot ce stiu eu bun din vacante e din casa acestui unchi, toate cartile copilariei au fost citite acolo.

    Alaltaieri a fost prima zi in care pisica mea cea mica, Gâzilă, nu s-a mai intors acasa de pe casa. Eu nu stiu, de ani de zile, ce dracului loc este dincolo de pe casa. Mitzy este bine, mi se pare chiar ca se împacă excelent cu disparitia lui Gâzilă. Au plecat impreuna pe casa, dar nu s-a mai intors decat Mitzy. Asa merg lucrurile. Mama lu Mitzy, sa zicem asa, plange cocotata pe garaj si nu se mai opreste.

    Azi dimineata vad intamplator pe net ca a fost scoasa la vanzare casa lui Salinger. Ma uit prin ea, sunt poze explicite pe site, aproape porno. Ce misto, ce ca lumea de dinainte de Potop … prea ca la tara… Intr-o camera vad un amanunt pe care pe Renata ar face-o sa surada.

    Italienii, ce popor extraterestru.. Renata stie deja, dar nu vrea sa va spuna, prefera sa va tina in tensiune. Stiu ce vorbesc, sora-mea e maritata cu un italian. Stiu prea bine ce le poate pielea, ei nu se complica cu alde Salinger, ei vor (morti-copti) mancare calda si proaspata la fiecare pranz. In plus cina este sfântă, abia restul e ficţiune. Ca să vedeţi cât sunt de criminali, ati cumpara o carte cu o coperta pe care zace (aproape presat) un snop de paie si cu titlul “Il giovane Holden”? 🙂

    • Frate, te citesc ca pe Borges. Ca pe Borges, unde zicea că nu noi trăim timpul, Timpul ne trăiește pe noi.
      Nu pleca!
      O să pun, mâine, comentariul tău, pe peronul principal al gării.
      Pentru că e foarte brutal de frumos.

  2. Drugwash zice:

    N-aş fi vrut să deranjez, da’ browseru’ dă în nas şi nu vrea laic nici să-l… una-alta. Poate-i mai bine aşa, că io nu laic nici neamu’ lu’ Bănică (ne)priceputu’ şi nici ce-a „aspirat” Bozyre la viaţa lui românească în posesia-ţi. Un semn tre’a să las totuşi, quindi iaca vorbe.

    Cît despre italieni: sînt tîmpiţi! Habar n-au de engleză şi pocesc absolut toate numele (de fapt toate cuvintele) din absolut orice limbă. Pune-i să pronunţe ‘hahaleră’! „Cazzo, due acca in una sola parola?!”, ar zice. 🙄

    N-am înţeles la final: te-au îmbunat cu o căpriţă la proţap sau…? 🙄 😛

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s