Bozyre (doișpe)

„Ce curvă ești, Bozyre!”
Asta ar fi trebuit să-i zic, imediat ce a înghițit o bucșă-punte-spate de la gunoi, pe care i-o cumpărasem cu o sută de dolari, de la un crețofonat care zicea bentru  și baracetamol, da’ avea ditai miriștea de firmă be brofit, vânzând resturi, gunoaie, fărămituri, unor dame imbecile care-și  încordau gleznele, pe tocuri, să cârpească viața unei gloabe cu ștaif.

La ora aia, Bozyre era o gloabă cu ștaif. Un escroc sentimental pe patru roți. Îți făcea un demo  în  ianuarie, pe drumuri de munte, cum tratează el poleiul cu dispreț, cum nu se-ncurcă, el, cu nămeții, da’ când era în fața blocului, unde ningea lin, ca-n George Coșbuc, nu voia să plece de-acasă.

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în amintiri, autoturisme și alte chestii personale și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Bozyre (doișpe)

  1. Drugwash zice:

    În italiană ar suna chiar decent, prima propoziţie: „che curva sei, Bozyre”. 😛

    Orice şi oricine are perioada sa de glorie. 😉 Poate doar ghinioniştii patologici să facă excepţie, dar nu-ţi dau voie să mi te vîri în categoria asta, că n-avem loc amîndoi! 😆

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s