Ce serviți? Luceafărul.

Fata asta, o brunetă minionă, fâșneață, cu păr lung, drept și negru-tăciune, a terminat liceul de alimentație publică și, în cel mai rău caz, va rămâne chelneriță. Într-un birt sau, poate, într-un restaurant de lux. La birt nu e greu: îți întrebi clientul  „Mai serviți?”, el zice „Nu.”, îi smulgi farfuria de dinainte și-o duci la bucătărie. Un client civilizat răspunde „Nu, mulțumesc!”. Poate că nu-i mai smulgi farfuria din față, i-o răpești cu binișorul, să nu se simtă, bietul, șutuit către nota de plată – ai comandat, ai crăpat, acu’ plătește și șterge-o, ce dracului mai vrei?! La restaurantul ăla dichisit e ceva mai dificil, nu pentru că trebuie, teoretic, s-o rupi pe engleză, măcar de-un uat du iu uant? sau de-un vulevu cușe avec moa, au ba, ci fiindcă e posibil să dai de-un client fițos, care a luat bacul pe bune și a făcut nuș ce facultate de filologie, biotehnologie sau științe juridice, și e frustrat pân’ la Dumnezeu că nu s-a ales europarlamentar, și-o freacă de cinșpe ani, conferențiar universitar, și ia masa în oraș ori de câte ori află că nici anul ăsta nu se scoate post la concurs, și bagă o tochitură neaoșă cu vinul casei, de oftică, să-și dovedească lui și celorlalți doi luzări invitați, că se pișă pe juma’ de salariu net, lunar, are chef să facă cinste, acum, că a pierdut, că data viitoare, când o câștiga, s-ar putea să nu-i mai cunoască. Și vine bruneta minionă și-l întreabă pe nervos: „Mai serviți?”, și el, nenorocitul, îi răspunde: „Domnișoară, la masa asta, dumneata servești. Eu doar mănânc!…” Rânjet de ratat care e victorios doar prin restaurante. Proasta se retrage, făr-a prinde chiar de veste că și-a luat adio de la bacșiș. Văd scena asta, ca și cum s-ar putea întâmpla, deși n-am niciun indiciu încurajator că ar fi imposibilă și-atunci pun: „Mai știi?!” Și-acum să revenim la bac-ul viitoarei chelnerițe, de ieri.  N-a scris mai nimic bine la subiectul 3, eseu despre lume și viață în Luceafărul, de Eminescu. Nasol, nu? Orice prost a citit Luceafărul măcar o dată, cap-coadă, și a înțeles că e vorba de-0 Cruduță pe care o curtează Ștab, dar ea rezolvă cu finalizare la un băiat de mingi, fiindcă e mai simplu așa și plăcerea e mai imediată. Fraților, fetișoara asta, care-și pune un selfie la cinșpe minute pe FB și o galerie foto cu motanul ei  la fiecare cinci secunde, nu poate fi învinovățită că n-a citit Luceafărul, nici măcar pe sărite.  Pot fi învinovățiți, în schimb, toți profesorii ei de bucătăreală  și școală de servicii, care n-au învățat-o  că verbul „a servi” nu e  sinonim cu ”a consuma/mânca”. Sunt diametral opuse. Sunt esența relației „servit-servitor”, la diateza profesională. Vrei, fată, să te afli la servitori timp de o viață?… NU?… Atunci citește, dracului, Luceafărul lui Eminescu! Și ia bacul pe bune. O să deduci restul singură. Dacă poți citi cap-coadă Luceafărul, măcar ca pe-o poveste, mintea ta e pregătită suficient, cât să te împiedice să rostești mizerabilul  „Mai serviți?”, într-un restaurant de lux.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în actualitate mioritică, părerea mea, strict autentic, Uncategorized și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Ce serviți? Luceafărul.

  1. Drugwash zice:

    Frumoasă invitaţie la educaţie şi cultură! Păcat că direcţia de mers a societăţii actuale e ca la englezi (australieni, tailandezi şi alţii): invers! Ca să avansezi n-ai nevoie de Eminescu, ci de ‘finalizările’ potrivite la momentul oportun. Greşesc? Dă-mi o palmă grea şi zi că da!

    Cînd cu gene obosite sara suflu-n lumînare
    Mă gîndesc: „pe ziuă, mîine, cui să-i mai dau ‘like’ eu, oare…?”

    • Î-hî, nu greșești. Prostirea e la fel de globală ca încălzirea. E de la Ei!.Nu se știe încă cine-s Eii. Masonii, Guvernele din umbră, Serviciile, extratereștrii care deja sunt printre noi în universuri paralele și ne țin sub lupăm ca pe drosofila melanogaster… Nu se știe. Dar e ca o modă, ca o molimă… să fii prost.
      Cum era faza aia din Numele Trandafirului? Poate că/mi joacă feste memoria, ceea ce mi se pare normal la vârsta mea, da parcă acolo era vorba despre un manuscris foarte periculos fiindcă te învăța Râsul. Și Râsul ucide Frica. Și fără ea, canci bocanci pe grumazul prostimii! Așa și cu prostirea în masă, programat ca acțiune de masă. Uneori stau și mă-ntreb ce-o însemna sintagma ”Fericiți cei săraci cu duhul…?”

      • Drugwash zice:

        Ai o memorie mai bună decît a mea, care are zero amintiri despre acel ‘nume’ care nu a avut ocazia de a-mi trece prin faţa ochilor. 😳

        Cred că în accepţiunea secolului 21 şi a celorlalte dinaintea lui, traducerea sărăciei aceleia ar fi „Ori că eşti prost, ori că faci pe prostul – taci sau mori!” Sau pe-acolo, oricum.

        Şi mai cred că am nevoia urgentă de a citi acel manuscris, fiindcă am uitat de mult ce înseamnă Rîsul adevărat, nu făcătura aceea chinezească ce-mi apare uneori ca mască pe obraz…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s