Despre flotă

Nu, nu despre aia pe care se zice că a mătrășit-o băsescul.
Ziceam de flota mea, aia care s-a înecat astă toamnă și nu reușesc să-i dau de urmă, oricât scormonesc prin adâncuri. Nu găsesc măcar un ceas în formă de inimioară, o conservă de pateu  de-ăla cu fainoșag, un papuc de casă…
Băi, parcă a înghițit-o pământul de pe fundul oceanului planetar!
Când ți se îneacă flota, n-ar fi normal să găsești epavele? Să presupunem că rechinii fac toate obiectele mici comestibile, dar fierotenia de bază, aia care plutea, n-are unde să se ducă fără urmă. Că Ruginii i-ar trebui secole s-o mânânce total. Și mie mi s-au înecat corăbiile doar acum șapte luni! Nu e Rugina de vină. Altceva s-a întâmplat.

Mă plângeam prietenei mele, Doctorița, acum două zile despre nenorocirea asta. Și ea m-a întrerupt și mi-a zis niște chestii despre Freud, că să nu mă iau după el, că a mai zbârcit-o câteodată, și pe urmă mi-a mai zis, cu bine-cunoscuta siguranță de sine a Doctorițelor de succes:
– Stai nițel, că tu n-ai avut niciodată flotă!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în amintiri, Uncategorized și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

23 de răspunsuri la Despre flotă

  1. zazania zice:

    Eu zic sa nu mai bocesti dupa flota inecata,Principesa. Ci sa-ti pui de-o barcuta noua si cocheta : uite , mai pun eu o scadura , aduce altul un leat si construim o frumusete de barca sa te tina inca un secol si ceva. Doar cine n-a trait pe lumea asta n-a luat-o de la capat cel putin o data. Cum ziceam cu un deceniu in urma : „Vant bun la pupa !”

  2. ALM zice:

    Ce aveţi cu flota? Cândva, era unu’ care voia să urce corabia socialismului pe cele mai înalte culmi de civilizaţie şi progres! Dvs staţi într-o gară şi aşteptaţi să apară măcar o epavă? Păi dacă o urcă unii în tren, alţii o să o ducă la Constanţa s-o vândă drept fier vechi! E clar, altă navă, de exemplu o … bărcuţă! Cu nişte scânduri pot să contribui şi eu, în plus am şi AutoCAD …

  3. Drugwash zice:

    Fă pluta pe spate şi admiră stelele, las’ să tragă alţii la galere! 😎

    • Poetic sfat, Dragoș, dar eu mă obișnuisem să trag eu însămi la rame, în cadență.

      • Drugwash zice:

        Spiritele deosebite sînt defazate faţă de restul lumii; poate de aceea ţi-ai pierdut ritmul, fiindcă ai încercat să-ţi înăbuşi, să-ţi negi sinele doar pentru a fi în rînd cu ceilalţi, într-o cadenţă impusă şi nepotrivită. Sfatul meu e menit să te ajute să te regăseşti aşa cum eşti acolo, în adînc. Şi apoi să ni te arăţi şi nouă, ca nouă. 😉

        Huguleţ şi-un weekend plăcut! 🙂

  4. klaus zice:

    O flota de ganduri? E imposibil de inecat. Ma rog, aproape imposibil :).

    • Orice întâlnire cu tine, klaus, e mai mult decât un sfat. Uite că nu mă gândisem la asta: o flotă de gânduri e aproape imposibil de înecat. 🙂

      • klaus zice:

        Ma bucur ca pot fi de folos. Macar altora. Eu incep sa ratez tot mai multe intalniri cu mine. Avantajul, daca poate fi socotit avantaj, e ca nici macar n-am nevoie de curaj sa recunosc asta :).

  5. Bun. Deci există cel puțin cinci mâini care mi se întind, prietenoase și serioase. O pun la socoteală și pe Doctorița din real. Cât de proastă ar trebui să fiu, ca să nu merg mai departe?
    Vă mulțumesc, prieteni! Uneori,blogul e ceva mai mult decât locul unde îți întinzi rufele ăle bune la uscat. Mărturisesc că mi-a trebuit mult curaj ca să scriu postul de mai sus.,mai ales că nu l-am intitulat ”om la apă!” și exista riscul să nu-mi arunce nimeni colacul.
    Chiar că e și Gara asta bună de ceva!
    Chiar vă mulțumesc!

    • Drugwash zice:

      Într-o gară, ‘ntr-un port,
      O felie de tort
      Împărţită – pe rînd –
      Cu colegii de gînd…
      😉

      Şi-acum mă strecor pîş-pîş, cu atenţie să nu deranjez underwear-ul pus la uscat. 🙂

      • klaus zice:

        Cand talazuri trec prin gara,
        Bombardand cu vuiet pupa
        Unui tren ce bunaoara,
        Ca ochean, uzeaza lupa :).

      • Drugwash zice:

        Gara-i mare, trenu-i lung –
        Mi-a luat ceva timp s-ajung!
        Cu lupa, oamenii mici
        Să-i pîrlim, ca pe furnici!
        😀

      • Cel mai greu, Dragoș, e să pârlești cu lupa pe micul om trist din interiorul tău. Dacă nu de tot, măcar parțial. Ca pe un purceluș de Anul Nou, să-i pârlești șoriciul cu țepi. Micului om trist să-i pârlești măcar Frica. Pe urmă, vezi tu ce-i mai pârlești: Îndoiala, Orgoliul, Dependența de Amintiri… Dar, măcar să începem lucrarea. Primul pas. Să-l epilăm de Frică. E destul de complicat, zău!

      • Drugwash zice:

        Dar Frica moare atunci cînd nu mai ai nimic de pierdut, atunci cînd Trecerea îţi pare unica posibilitate de Eliberare a sufletului de sub povara celor şapte plus infinit păcate. Atunci, Micul Om Trist din marele Om trist devine invincibil. 😉

      • Cred că ai dreptate, cu Frica. Atunci când frica e instinct de autoconservare. Când e Nesiguranță, Îndoială…

      • Drugwash zice:

        … atunci e doar Necunoaştere. Iar aceea poate fi îndreptată, dar numai unde există Voinţă, Dorinţă şi Acceptare.

      • Nu-i motiv de-ngrijorare,
        fie apa cât de mare!
        Cât mecanicul de tren
        are chef de un catren…

        🙂 Mulțumesc, klaus! Îți amintești cât de riguros cereai să ți se scrie inițiala numelui cu literă mică? Vorbim de vremurile de mult apuse, ale Academiei Tăcute și-ale Forumului de sub Acoperișul Leliei.
        Șapte ani. Parcă altă lume… Mai bine tac, fiindcă mă apucă plânsul.

  6. klaus zice:

    Ma faci sa rad, renata! :)). Rigurozitatea n-o consider unul din punctele mele forte. Litera mica, cu voia ta, s-ar fi vrut mai degraba un exercitiu de smerenie.
    In alta ordine de idei, sunt nostalgic dar si realist. Imi urmez calea ce mi se asterne in fata fara sa fac compromisuri majore. Asta poate costa destul de scump :)) dar nu ma las. N-am nici macar pretentia ca fac cele mai bune alegeri. Insa ma bucur enorm cand unii oameni ma iau ca exemplu de perseverenta. Am evitat sa-i spun habotnicie, sper ca ai observat :)).
    In final, cu permisiunea ta, cu toata efervescenta de care dai uneori dovada, cred ca esti un om macinat de singuratate. Habar n-am sa dau solutii. Iti pot intinde uneori doar o mana-cuvant lipsita de clisee. Restul depinde doar de tine :).

    • Da nici eu nu credeam că altul era motivul minusculei, altul decât smerenia. Tot de-aia semnam și eu cu r mic, din modestie. Nu singurătatea mă macină, ci o depresie. 🙂 Asta e puțin mai rău. Fiindcă depresivii nici nu observă că NU sunt singuri. Sunt cei mai afurisiți pacienți, fiindcă nu se lasă tratați. Stelar vorbind, cică peștii au un an prost.Asta mă mai consolează. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s