Pretender

Să mă autobag iar în rahat, recunoscând, de bună voie, că aseară, nu doar că m-am uitat la tv, dar am urmărit pentru a enșpea mia oară prăfuitul film Pretty woman, sau să pretind că  am stat pe Mezzo, unde se dădea Ravel, ori pe nuș’ ce canal științfico-serios, unde era ceva cu Bolivia, alb-negru, pe muzică de Gustav Mahler? Acu’, la drept-vorbind, mie îmi place mai mult Mahler decât Ravel, când e vorba să mă dau deșteaptă, deși, la urma-urmii, dacă ar fi să naufragiez pe o insulă pustie cu un tip care mă lasă lată, ăla ar fi Max Bruch. Fix el! Concertul unu pentru vioară și-atât. Ei, dacă ar fi să naufragiez la clasa întâia, adică ia și desertul cu tine, că poate ai poftă de ceva dulce, mi l-aș lua și pe Donizetti, ediție de buzunar, Don Pasquale și gata.
M-am uitat la Pretty woman, na!
Cu plăcere.
Io, dușmanca poveștilor kitsch, în care orice croitoreasă duce în sacoșa ei de lucru manual sigla viitoarei sale firme care va produce numai țoale firmate, m-am uitat la filmulețul ăsta anxiolitic, care pansează Sindromul Cenușăresei chiar și în creierii femeilor care afirmă că Cenușăreasa e doar un basm. Fac o paranteză: nu există un sindrom al Cenușăresei. L-am inventat ca să ne putem înțelege.

M-am uitat la filmul ăsta, pentru a nu știu câta oară, fiindcă am obosit să pun granițe între adult și copil. Am obosit să-mi analizez dorințele. Am obosit să decelez realul de fantastic.

Am obosit.
Și când ești obosit, nu poți să descrii nici măcar o frunză  de tei, care are, în mama-mă-sii-ei-de-frunză, formă de inimă.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în părerea mea și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

23 de răspunsuri la Pretender

  1. tu1074 zice:

    E bine „Pretty woman” 🙂 !

  2. Drugwash zice:

    Cu toţii mai obosim uneori… Şi în fiece poveste, oricît de cunoscută şi – poate – imposibilă, găsim de fiecare dată cîte ceva nou sau diferit. Ne repetăm uneori povestea, cu obstinaţie şi disperare, încercînd să înlocuim pentru o oră şi-un pic not-so-happy end-ul real al vieţii noastre cu always-happy end-ul din poveste. Pînă şi amăgirea e mai bună decît nimic…

    • Exact de-aia îmi place filmul ăsta, Dragoș! Fiindcă nu vrea să te lase să crezi că ar fi posibil. E o poveste și-atât. Cică creierul nostru are nevoie să fie lăsat să se joace și el, ca un delfin în mare, nu doar când doarme, ci și când e treaz.

      • Drugwash zice:

        Ştiu asta, aşa fac întotdeauna. Ce, nu se vede? 😆

        Problema românului – şi-a omului, în general – e că e atît de slab încît crede cu disperare în posibilitatea poveştilor de a deveni realitate şi cea mai puternică „armă” pe care o foloseşte pentru a transforma ficţiunea în realitate e… „Doamne-ajută!”. Să te tăvăleşti pe jos de rîs, nu alta! 😆

      • Azi am fost la tine pe blog, din Prăvălie, am citit o chestie tare, articolul din 15 iunie și m-am holbat la poze până mi s-au împăienjenit ochii de frumusețe. N-o lua ca pe un compliment. 🙂 🙂 🙂
        E invidie în stare pură.

      • Drugwash zice:

        Care poze din 15 iunie?! Mno, cred că nu mi s-a scurs tot alcoolul din sistem, că din cîte ştiu pe 15 doar am afurisit melcii, atîta tot. 😆 Ori o fi de anul trecut (dacă mai e ceva atît de vechi la mine, după ce-am şters bunătate de aberaţii de acum şase ani de zile)…?

      • Pe cinșpe ai un articol mic și tare.
        Pozele sunt pe blog în jos. Ce dracu, nu știi cum arată blogul tău?!

      • Drugwash zice:

        Păi depinde, că nu toată lumea vede acelaşi lucru. Doar n-oi fi dat de reclamele băgate forţat de WP…? Ori nu-s destul de beat. 😆 Să fie Sabina şi Mihaela…?

        Fă un PrintScreen, încercuieşte pozele şi aruncă-mi-l pe mail, de ai timp şi chef, ca să priceapă prostu’. 😀

      • Dragoș, n-ai tu un loc de dat cu capu? N-ai tu blogul cu flori de soc, cireșe, un borcan mare de sticlă+flori de soc?
        Nu e ăla blogul tău?

      • Drugwash zice:

        Mhm. Da’ tot nu ştiu la care poze te referi, că nu ştiu cum îl deschizi, în ce browser, la ce rezoluţie, ce blocaje de reclame ai ş.a.m.d. De-aia am zis de Screenshot/PrintScreen, că o imagine ştii cîte cuvinte face. 🙂

      • Dragoș, n-ai tu un loc de dat cu capu? N-ai tu blogul cu flori de soc, cireșe, un borcan mare de sticlă+flori de soc?
        Nu e ăla blogul tău?

  3. zazania zice:

    Te-ai uitat si tu la doi actori frumosi , ce faci atata caz. Uite , eu astept ora 10 sa ma uit la Urzeala tronurilor si nici ca-mi pasa ce bombane Imparatu’.

    • Ah, Coană Mare! Tare-mi placi când faci jocuri de cuvinte bazate pe realitate. Domnii din jur habar n-au că matale îi zici consortului Împăratu și tot așa ne-ai învățat și pe noi să-i zicem….
      Există un film – Urzeala tronurilor? Habar n-am avut!
      Te pupă Nono cu tot dragul lui de urs umplut cu câlți și lăcrămi!

  4. ALM zice:

    După cum ştiţi, eu sunt mai greu de cap. Aşa că mă uit la filme uşurele, dacă se poate comedii sau chiar desene animate (am ce comenta cu nepoţelul). Cu muzica stau rău de tot. La mine a început cu Beatles şi cam pe acolo a rămas. Asta nu înseamnă că nu agreez şi alte genuri, dar nu exagerez. Ştiu, sunt irecuperabil dar încă respir …

    • Domnule ALM, Beatles ocupă un loc aparte în mintea și în inima oricui, dacă nu s-a născut după revolovitură. Nu făceam pe snoaba, mai sus. Donizetti îmi place chiar mai mult decât înghețata. Și înghețată pot mânca până cad jos de rău. Muzica clasică am studiat-o, cândva. E, pentru mine, ca electronica pentru dv. N-o ascult ca pe un dat, ca și cum m-aș uita la o placă de memorie su cum îi zice, care pentru mine seamănă cu un orășel văzut de sus. O ascult pe componente, pot să le asamblez și dezasamblez mintal,.. cred că mă înțelegeți ce zic. Chiar nu voiam să fac pe deșteapta. Dar îmi place Max Bruch, la dracu’! – mai mult decât Beethoven. E ceva legat de potrivirea de caracter. 🙂

      • ALM zice:

        Nici n-am îndrăznit să mă gândesc la snobism. În viaţă este ca mersul la biserică: unii merg ca să-l asculte pe popă, alţii ca să vadă preoteasa. Mi-ar place să pot să vă arăt o partitură a beatles-şilor. Este ceva îngrozitor, nişte Paganini ai chitarelor electronice!
        În fragedă tinereţe am zdrăngănit şi eu la chitară (ca tot românu’) şi m-a luat sindicatu’, că aşa era pe atunci. Mai încerc şi acum dar am constatat că există nişte vârste pentru fiecare hobby. Degetele mele nu mai ascultă de procesorul central …

      • Da, ALM. Știu cum e. Dacă mi=ai pune acum un pian în față… Bine că e greu de cărat și al dracului de scump.

  5. zazania zice:

    Principessa , ti-am trimis musafiri pe fb.

    • Intru pe fb o dată pe an. Dacă simt că mor și tre să chem oameni la înmormântare.
      Nu știu de ce nu închid pagina aia. Din cauza lui Nono, cred… Deși el și-a trăit traiu, și-amâncat mălaiu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s