Picătura de apă de canal

Așa sună un murphyologism: că, dacă la un butoi cu apă de canal pui o picătură de vin, obții apă de canal și, dacă la un butoi cu vin pui o picătură de apă de canal, obții tot apă de canal.
Dacă ”apă de canal” e eufemismul pentru ”dejecții”, atunci panseul stă în picioare.
De câteva zile circulă pe net o fotografie care ilustrează, la modul ideal, partea a doua a filosofi-zicalei de mai sus. Adică peisajul marin, oricât ar fi el de anost, de pustiu, de banal, e totuși butoiul cu vin. Și vin picăturile astea două de zoaie să-l transforme în butoi cu lături.

Am luat poza de pe blogul lui Ciutacu   . Ăsta face spume, cum nici marea nu e în stare să facă, dar tot nu reușește să se ridice, cu spumele lui, la înălțimea acestei capodopere de disperare și ridicol, în care prostul gust atinge cote atât de înalte, încât orice manelist ar trebui să se cutremure înaintea ei, fiindcă e în pericol de-a se prăbuși din topul kitsch-ului absolut, în tenebrele bunului simț.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în actualitate mioritică, actualitatea politică, mizeria umană și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s