Epidemia de sinceritate

Andreotti a strănutat prima. N-a dus batista la nas. Nici măcar nu s-a întors cu spatele. A strănutat direct pe blogul ei, ba chiar şi-a scos masca de nori de pe faţă şi ne-a îmbolnăvit pe toţi. Nu de tristeţe, depresie, astenie de primăvară etc…, ci de curajul de-a fi sinceri.

Aproape toţi comentatorii ei fac „Î-hî, şi eu mă simt la fel.” Poate unul sau doi, patologic optimişti, ar împărţi norii lor cu ea, i-ar recomanda vitamine, sucuri şi plimbări în natură… dar asta poate fiindcă aceia nu au citit finalul cu atenţie:

„să mă iertați că nu mai cred în chestiile motivaționale, în micile bucurii și plăceri, în prieteni, în raza de soare, în ținutul de mână, în floricele pe câmpii și așa mai departe. Sunt om, la naiba, nu personaj de carte sau film și cred că, din nefericire, am crescut prea mult!”

Şi eu mă simt la fel. Nu de-acum, ci de un car de vreme.

Care vă mai simţiţi aşa? Mâna sus!
Hai să organizăm un club al celor care nu se simt bine pe dinăuntru, şi când zic pe dinăuntru, nu mă refer la organele detectabile cu cele mai moderne metode de imagistică medicală, ci la unicul organ invizibil, de nepalpat, de netomografiat, de nediagnosticat. Începe cu „S”. Ne-am prins, da?

Să ne-aşezăm în cerc, călare pe scaune puse invers, cu coatele rezemate de spătare şi să dăm cep butoiului sau, după caz, butoiaşului de descumpănire.
Facem o baltă mare în mijlocul nostru. O să înoate în ea numai peşti inscripţionaţi pe spate cu „sunt praf!”, „sunt la capătul puterilor!”, „nu mai am chef de nimic!”, „nu cred c-o să-mi treacă vreodată!”, „eu, şi când am impresia că trăiesc un moment de fericire, de triumf, aud în urechi o vocea nasoală care zice – aşa, şi?!

Vreţi? Andreotti a făcut pasul, prima. Ar trebui să urmez eu. Mă gândesc cum să formulez. Gândiţi-vă şi voi şi, care aveţi curajul, daţi-i drumul!
De-aia am făcut Gara. Ca să existe o Sală de Aşteptare. Ca să avem unde sta, când nu vin trenuri, când e viscol, când e noapte, când n-ai unde să te adăposteşti şi nici cu cine schimba o vorbă.

Pe deseară, prieteni!

p.s. sunt primiţi, cu aceeaşi dragoste, şi cei care n-au moralul la pământ.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în experimente, ştiri de neştiut și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

34 de răspunsuri la Epidemia de sinceritate

  1. Theodora zice:

    Inca nu sunt cu moralul la pamant, eu inca mia cred in ” în chestiile motivaționale, în micile bucurii și plăceri, în prieteni, în raza de soare, în ținutul de mână, în floricele pe câmpii și așa mai departe” 🙂

    • Să ne-nţelegem, Theo, în prieteni mai cred şi eu, adică nu mi-am pierdut încrederea în ei, îi ascult, sfatul lor contează, starea lor de spirit contează… Fireşte, mă refer la prietenii pe care îi am în clipa asta. Fiindcă, periodic, cincinal, dacă nu bianual, câte-un prieten de-ăla bun, pentru care mi-aş fi vârât gâtul sub ghilotină, îmi zice: Hai, pa! De-aici încolo ne aflăm în conflict de interese.

  2. ComiCultural zice:

    Omul este un animal superior cu reacţii preponderent emoţionale. Psihologie primară, de blogger cu posibilităţi limitate, dar nelimitat în aspiraţii. Asta apropo de primul paragraf al postării tale.
    În legătură cu a doua parte: Eu mă simt incredibil de bine cu mine. Când totul în jurul meu se năruie, iar eu sunt şi mai ruinat pe dinăuntru, Pasărea Phoenix e întotdeauna acolo.
    Aşadar, eu voi înfiinţa Clubul Observatorilor Clubului Vostru. Un SMURD latent.
    Iar apropo de „epidemia de sinceritate”, în ceea ce MĂ priveşte, mă abţin, dar mă şi tratez. Sinceritatea este un model ideal. Dar nu divulg mai mult, că risc să scriu un articol la tine, în loc de comment.

    • ComiCultural zice:

      Realizez că e interpretabil: „Psihologie primară, de blogger cu posibilităţi limitate, dar nelimitat în aspiraţii.” – mă refeream la mine. Ştiu că ai înţeles, dar eu nu mă simt bine dacă las loc de interpretări dubioase.

    • Un SMURD latent. Sună frumos ca un vers. Ca un vers reuşit. Face cât două hectare de floricele pe câmpii, cât două mii de kilometri liniari de beculeţe de Crăciun… dacă înţelegi ce vreau să zic. 🙂 Clubul Nostru îi mulţumeşte cu adâncă plecăciune SMURDului tău latent.

      • ComiCultural zice:

        Deci, era clar: eu aici cream premisele unei prietenii între persoane de același gen. Gen, nu sex!! Gen literar, dacă permiți o profană aspirație personală. Am început să te citesc pe filiera andreotti-nono… și ești de citit!

      • Mulţumesc! Eu sunt mai puţin de citit. Nono merită efortul. 🙂
        Cartea, nu blogul. Apărut pe „Strada Ficţiunii”, la editura All, e totuşi, un roman autobiografic.

      • ComiCultural zice:

        Mă urmărește acest pasaj: ”Face cât două hectare de floricele pe câmpii, cât două mii de kilometri liniari de beculeţe de Crăciun… dacă înţelegi ce vreau să zic.”. Subtilitatea exprimării tale m-a trimis într-un balans logic îmbibat de echivoc. Dacă înțelegi ce vreau să zic…:)

      • Înţeleg. Dar nu ne face mai fericiţi, nici împreună, nici separat.

      • ComiCultural zice:

        Ai dreptate. Dar nu caut fericirea. Să mă caute ea.

  3. Baghi zice:

    Dar trebuie să ţii cont şi de cei pentru care sinceritatea nu e o virtute, ci o… obişnuinţă! 🙂

  4. Drugwash zice:

    Şi eu mă simt la fel. Nu de-acum, ci de un car de vreme.

    Subscriu acestui citat absolut complet şi elocvent. Altceva ar fi de prisos.

    • Păcat! Păcat, Dragoş că şi tu te simţi la fel. N-ar fi bine să fim foarte puţini? La „decompensaţii anonimi”?
      Să ne simţim stingheri, de puţini de suntem… ce e de făcut?

      • Drugwash zice:

        O, ce bine ar fi! Dar cine doreşte binele tuturor într-un sistem socio/economico/politic bazat pe legea junglei? Ar fi un paradox. Puţinii care au curajul (şi/sau încăpăţînarea/naivitatea) să viseze la o societate egală şi aproape de perfecţiune, sînt eliminaţi (brusc sau lent) pentru a nu „polua” bunul mers al societăţii înspre epurare masivă. Se pare că undeva dincolo de nori s-a luat serios în considerare inscripţia de pe Pietrele din Georgia. Iar noi nu putem face absolut – dar absolut – nimic.

  5. Pietrele din Georgia complică lucrurile. Exact aşa cum le-ar complica filmul existenţei fiecărui individ, dacă l-ar primi, la paişpe ani, odată cu buletinul. Teoriile conspiraţioniste sunt cu atât mai blamate, cu cât se îndeplinesc. Ar trebui să le anulăm, printr-o scuturare energică a capului – stânga, dreapta. Dar eu însămi îmi câştig existenţa pe un palier deja construit al acestor teorii.
    Mi-e imposibil să văd mai departe de poimâine, joi, din instinct de autoconservare, nu din prostie.

    • Drugwash zice:

      Eu am închis de-o vreme ochii, să nu mai văd nici clipa viitoare, dar ştiu deja că vor urma zile grele. Şi dintr-o dată mi-am amintit de Phoenix şi ‘Nebunul cu ochii închişi’…

      • Mda. Cu ochii larg închişi. Aşa stăm toţi. Da’ nu-i o soluţie bună, fiindcă ne uităm invers, în interiorul minţilor noastre, şi nu e raiul pe pământ, nici acolo.

      • Drugwash zice:

        Acolo, înăuntru, e singurul loc pe care-l putem amenaja exact aşa cum ne dorim. Gîndul, imaginaţia, visul – ele nu costă nimic. Încă!

        Din păcate şi acolo poate exista minciună, ipocrizie, răutate, violenţă. De ce-am blama exteriorul, dacă interiorul e cel puţin la fel de infect uneori…?

      • Dragoş, vine o zi când, indiferent cât de mişto e acolo, înăuntru, nu mai contează. Adevărul e că nu putem trăi fără feedback. Doar pe dinăuntru. Devenim autişti.
        Poate greşesc. Dar mi-am luat, în doi ani, două şuturi în cur aşa de dureroase, în plin succes, că au reverberat până dincolo, în interior, şi-au spart „vitrina cu bibelouri”.

      • Drugwash zice:

        Vine apoi o zi cînd nici feedback-ul nu mai contează. Cînd – de fapt – nimic nu mai contează. Şi atunci totul se aşează exact aşa cum vine la mînă.

        Ce-i aia ‘succes’…?

  6. Cârcotaşu zice:

    Cu adevărat, deşertăciune sunt toate cele omeneşti.

    Cică ar trece cu Xanax? 😯

  7. Andreotti zice:

    Oho, Renata mea! Doar eu singură dacă dau cep butoiului meu, nasc un ocean întreg, nu o baltă și tot singură sunt capabilă să-l populez cu peștișori inscripționați cu toate cele 🙂
    Dar da, mi-ar prinde bine să-mi fac o spălare-n public a tuturor greșelilor pe care le-am făcut, să-mi vărs năduful pe toate neîmplinirile, să-mi pun cenușă-n cap pentru toate ipocriziile de care am dat dovadă, să-mi dau vreo douăj de pietre-n cap pentru cât de proastă am fost taman când trebuia să fiu deșteaptă și să-mi fac seppuku pentru câtă ignoranță și nepăsare am strâns în mine. Și-apoi, așa despuiată-n văzul lumii, de tot ce am mai rău, să plec s-o iau de la capăt, dacă nu curată, măcar eliberată.

    • Greşit, Andreotti! Atâta trudă, în public, e şi riscantă, şi inutilă, şi nici nu va fi apreciată. Scrie o carte. Fireşte, personajul feminin se va numi cumva, altfel. La adăpostul ficţiunii, poţi face mărturisiri curajoase. La persoana a treia, deşi e mai complicat, te simţi mai adăpostit. Publicul se va simţi fericit s-o citească, dacă povestea „ţine”. Altminteri, cenuşi în cap, autolapidare, despuieri, dat cu catran şi muiat în fulgi… nu ajută la nimic. Başca, publicul ofteză plictisit în stal: „Aaaa!… Şi chiar trebuie s-o ascultăm pe asta cum ne plânge pe umăr?!”

      • Andreotti zice:

        O fi greșit au ba, eu asta sunt, Renata! Nu am să-mi ascund defectele în hainele anonimatului și la adăpostul ficțiunii doar ca unii dintre cititori să simtă fericiți. Mie când îmi vine să țip, țip; când îmi vine să urlu sau să plâng, apăi urlu și plâng cu muci! Și? Nu cer nici înțelegere, nici empatie, nici compasiune, nici ajutor ci doar îmi desfund valvele. Cine-i plictisit ar trebui să facă mai multă mișcare, că doar nu-i ține nimeni cu forța și cu urechea lipită de ușa mea 🙂

  8. Cârcotaşu zice:

    Păi la ce bun spălarea-n public, greşeli, negreşeli, cenuşă-n cap şamd, din moment ce toate-s deşertăciuni? Carpe diem… quam minimum credula postero! A zis cineva ceva de trecut? 😯

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s