Călugăriţa (II) Basme populare româneşti

Fata asta, cu floare-albastră-n păr (ceva cochetărie tot există!), s-a întors acasă. În ce fel de casă-familie-atmosferă, nu ni se spune, că intrăm în analize plicitoase care scad audienţa. A plecat la şcoala ei din Bucureşti, a ajuns la o mânăstire în nordul Moldovei, a revenit acasă ca un bumerang, cu sprijinul părintelui conducător al mânăstirii şi cu amuşinările poliţineşti hipermişcate, ca replică la avionul căzut în Apuseni.
Jurnaliştii mănâncă tot miezul moale al pâinii lor albe, povestindu-şi opiniile. Atât. Niciunul n-a intervievat-o sub acoperire, ca să stim şi noi: a) de ce a vrut la mânăstire? b) acasă la ea e ca într-un penitenciar de maximă siguranţă? c) dacă tot a ajuns la mânăstire, ce impresie i-a făcut? A ajuns singură la concluzia că afară-i vopsit gardu’ şi-năuntru – leopardu’ sau a avut revelaţia vocaţiei ei, dar un popă fricos plus nişte poliţişti zeloşi au returnat-o căminului ei, de maximă siguranţă şi maxime obligaţii, împotriva voinţei ei?

Un comentator pe blog îmi spune că nu-i dau dreptul la vocaţie. Cred că am înţeles bine: azi fetele au dreptul să urmeze facultatea de teologie, aşa cum au dreptul să urmeze una de nave spaţiale. De ce n-ar mai învăţa fetiţa olimpică la fizică niscai fizică, până să fie majoră şi sigură că plantat morvovi, schimbat scutece unei măicuţe paralizate, frecat podele, participat la cele 4-6 slujbe zilnice sunt un deziderat?

Poate că mă înşel. Poate că gradul de bigotism insuflat de  mamă, plus bunică, i-au deschis calea sufletului spre sanctificare.
Dar mă încurcă floarea aia albastră din păr, care mă îndreptăţeşte să cred că fata nu e decât o mică Cosânzeană/Cenuşăreasă în căutare de Făt-Frumos care-i vine în întâmpinare cu condurul potrivit, fie el şi negru, fără toc şi cu şireturi, asortat straielor călugăreşti.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în părerea mea și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

9 răspunsuri la Călugăriţa (II) Basme populare româneşti

  1. Cocobinozaurul Biguminizat zice:

    „Un comentator pe blog îmi spune că nu-i dau dreptul la vocaţie.Cred că am înţeles bine: azi fetele au dreptul să urmeze facultatea de teologie, aşa cum au dreptul să urmeze una de nave spaţiale. De ce n-ar mai învăţa fetiţa olimpică la fizică niscai fizică, până să fie majoră şi sigură că plantat morvovi, schimbat scutece unei măicuţe paralizate, frecat podele, participat la cele 4-6 slujbe zilnice sunt un deziderat?”

    @Renata Carageani

    Da, ce sens ar avea sa incerce cineva sa ajunga aproape de Dumnezeu, daca nu termina mai intai o facultate de specialitate si nu are macar un doctorat in teologie ? 🙂

    Un astfel de drum este pentru clerici doamna Caragea, pentru cei care vor sa straluceasca in fata lumii, dar nu si obligatoriu in fata lui Dumnezeu. Calugarii CU VOCATIE nu stralucesc in fata lumii, ci se ocupa de lucruri banale si pentru unii injositoare, cum ar fi ajutatul cu dragoste al aproapelui paralizat aflat in suferinta, banalul plantat de morcovi pentru a avea ce pune pe masa, pascutul oilor cum facea parintele Cleopa, sau slujbele zilnice, care pe ei nu ii plictisesc cum v-ar plictisi pe dumneavoastra. Poate i-ar plictisi in schimb aiba un blog sau sa uite la TV la „Romanii au talent” 😀

    Raspunsul la chemarea lui Dumnezeu este printre putinele vocatii doamna Caragea care nu are nevoie de studii aprofundate, de facultati sau doctorate. Nu poti intr-adevar proiecta o nava spatiala daca nu faci facultati de specialitate, insa poti cu siguranta sa ajungi aproape de Dumnezeu si daca ai patru clase.

    Intr-un fel va dau si dreptate! Regulile societatii trebuiesc urmate, iar un minor nu poate sa isi aleaga un drum asa cum il doreste el, fara a avea consimtamantul parintilor. Cred chiar ca este o regula sanatoasa, deoarece exact cum spuneti si dumneavoastra s-ar putea sa fie un moft, un entuziasm trecator si nu o vocatie adevarata! Regulile societatii insa n-ar trebui interpretate mecanic si n-ar trebui sa conduca obligatoriu la o prezumtie de vinovatie, la condamnarea oarba ( in sensul de lipsa de intelegere) a gestului ei, si la acuze gratuite adresate familiei ei sau acelui duhovnic. Ar trebui sa putem vedea in gestul ei pe langa greseli si aspectele pozitive, curajul, personalitatea puternica, atracta ei catre Dumnezeu (din ce in ce mai rara la adolescenti), si ar trebui si sa realizam ca gestul ei, ar putea fi si o vocatie, nu obligatoriu un moft cum va place dumneavoastra sa credeti. In plus poate n-ar fi rau sa incercam sa nu consideram obligatoriu adolescentii ca niste copii tampiti care habar nu au pe ce lume sunt, deoarece multi dintre ei inteleg lumea mai corect decat adultii plini de idei preconcepute si de experiente de viata ale caror concluzii le interpreteaza distorsionat. Sa stiti ca in seara majoratului oamenii nu devin brusc intelepti, 🙂 ci acest termen este unul fixat arbitrar de societate. Unii pot intelege un anumit drum si niste adevaruri profunde de la 15 ani, altii nu le vor intelege poate niciodata…

    • Vă dau dreptate, domnule! Poţi înţelege la 15 ani adevăruri profunde. Uneori, anumite lucruri, profunde, le poţi înţelege pentru totdeauna la 4 ani. Şi majoratul vine treptat, eu cred că pe la 30 de ani. Depinde cât eşti de „norocos”, câţi pumni, palme şi picioare în fund ţi-a dat viaţa până la o anumită vârstă.
      Cred că nu m-am exprimat destul de coerent: nu ai nevoie de studii înalte şi doctorate ca să alegi calea Domnului. Ai nevoie de TIMP şi EXPERIENŢĂ de viaţă, ca să fii sigur că asta e vocaţia ta.
      E posibil ca eu să am o percepţie greşită asupra călugărilor, dar am impresia că ajungi la mânăstire în urma unui dezastru sufletesc. Altminteri, îl poţi iubi pe Dumnezeu cu toată fiinţa şi în viaţa laică. Cine te opreşte?
      Aţi sărit peste partea unde vă spuneam că în mânăstire am găsit doar mizerie, promiscuitate, ignoranţă. Adaug: minciună, invidie, ipocrizie.
      Aşa cred, şi n-o să mă puteţi convinge de contrariul, că unul din zece oameni care iau drumul călugăriei au vocaţie. Restul sunt nişte dezertori din viaţa laică. Am spus că ucenicele le slugăreau pe maicile bătrâne, din motive ierarhice, nu fiindcă cele din urmă erau neputincioase, imobilizate la pat.

      Aş vrea să vă uitaţi cu atenţie la pozele Iuliei, publicate, să vă uitaţi cu atenţie la atitudinea corporală, să remarcaţi că pozează conştient, adică vrea să iasă bine în poză. Asta e o chestie care n-are de-a face cu smerenia, cu vocaţia spre călugăreală.
      Poate că are o viaţă atât de grea, restrictivă, acasă, încât şi-a imaginat că la mânăstire e mai liberă. Poate că a fost doar un gest de protest. Unii adolescenţi se aruncă în jos, de la balcon, atunci când în viaţa lor apare o criză sufletească insurmontabilă, asta s-a aruncat în sus, spre cer. Aş putea s-o iau şi-aşa. Nimeni n-are habar ce-a fost în capul ei. Teamă mi-e că nici ea. Bine că e vie, repet.

      • Cocobinozaurul Biguminizat zice:

        La multi ani, multa sanatate, fericire si bucurii alaturi de cei dragi ! Toate cele bune 🙂

  2. tu1074 zice:

    La mulți ani cu sănătate și multe bucurii !

  3. ifim zice:

    La mulţi ani, dragă năşică!
    Baghi&Ifim

  4. Cârcotaşu zice:

    Mda, şi eu p-acilea: La mulţi ani cu sănătate!

  5. Cârcotaşu zice:

    Aţi sărit peste partea unde vă spuneam că în mânăstire am găsit doar mizerie, promiscuitate, ignoranţă. Adaug: minciună, invidie, ipocrizie.

    Şi e foarte normal să fie aşa. Toate păcatele pământului se regăsesc acolo, iar comunitatea fiind foarte mică, imaginea de ansamblu este ceva de coşmar. Fiind familiarizat cu mediul, găsesc că eşti optimistă. N-am văzut pe nimeni cu vocaţie, nici măcar una din zece. Acolo, nevinovate sunt numai victimele, care rămân victime şi mai departe.

  6. Pingback: Dormi linistit popor roman !? | Hai ca se poate!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s