Călugăriţa

Fireşte, dacă aş fi la butoanele ministerului educaţiei, aş înfige „Călugăriţa” lui Diderot la lecturi obligatorii. Aş răstigni un fragment din ea în manualul de-a zecea şi l-aş da drept favorit la bac. Să scrie adolescenţii de op’şpe ani ce-au înţeles ei din cartea aia. Dacă sunt capabili să îngaime cinci paragrafe decente despre, să ia bac-ul, chiar dacă nu ştiu ce e „conjunctivul”.  Să fac, să dreg, să fiu, să pot, să cred…, plus varianta negativă. Fireşte, dacă aş fi părinte, n-aş accepta niciodată o asemenea înfrângere: fetiţa mea, adolescentă, a ales să aibă un necunoscut drept prieten, sfătuitor, manta de vreme rea. Mai rău! Nu e un puştan cu acnee, de vârsta ei, cu care se plimbă prin parc şi se pupă înainte de lăsarea serii, când trebuie să semneze condica acasă, e un adult de sex opus, de vârsta mea, care poartă haine preoţeşti, e activat şi salariat BOR şi are dreptul, conform unei cutume de nedescris, la calitatea de „duhovnic”.  Adică preia mărturisiri şi le duce cu el în mormânt. Numai că mărturisirile unei fete de cinsprezece ani nu pot fi, aşa, pur şi simplu, luate de bărbatul adult, salariat BOR, şi duse în mormânt. Fiindcă ele suferă, aproape întotdeauna, de semnul întrebării. Prin urmare pot fi analizate, modificate, recristalizate, reformulate numai şi împreună cu prietenii  genetici – părinţii. A!… Uneori, şi cu imberbul amic, de vârstă apropiată, în aceeaşi retortă unde-şi topeşte şi el propriile întrebări, senzaţii, luxaţii de experienţă, ca şi fata în cauză. Restul – cine a condus-o la tren, cum era îmbrăcată, în negru, în maro, cine a găzduit-o peste noapte, la ce mânăstire, e condiment pentru televiziuni. S-a dat „legea Ionuţ”, fiindcă o bunică hăbăucă nu băgase de seamă că e cu nepoţii în parc. De ce nu s-ar da şi „legea Iulia”, fiindcă o familie incompetentă nu poate creşte o adolescentă?

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în actualitate mioritică, strict autentic, ştiri de neştiut și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

20 de răspunsuri la Călugăriţa

  1. Simion R. Suciu zice:

    Bine zis, Renata. Popii astia ar trebui sa deschida mai mult ochii si sa lapede ochelarii de cal. Si nu numai ei.

  2. Cârcotaşu zice:

    Păi da, da’ tatăl fetei declara că el n-a ştiut că ea are un duhovnic! Ş-atunci, cine pe cine creştea?

  3. Cocobinozaurul Biguminizat zice:

    S-a dat „legea Ionut” deoarece un copil a murit muscat de caini, iar acest lucru nu este normal intr-o tara civilizata! Puteti sa o faceti vinovata pe bunica daca asa doriti dumnevoastra, insa copilul tot de muscat de caini a murit! Au existat dupa cum bine stim si adulti care au murit muscati de caini , nu doar copii, asa ca solutionarea problemei era necesara nu din cauza „unei bunici habauce” cum simplificati dumneavoastra, ci din cauza faptului ca nimeni nu s-a invrednicit sa ia o masura, ci doar au amanat rezolvarea unei probleme grave.

    In privinta Iuliei n-as numi familia ei incompetenta din moment ce a reusit sa creasca un copil inteligent, bun la scoala, cu foarte multa personalitate si care in fond nu a vrut sa faca ceva rau, ci ceva ce credea in mintea ei ca este un lucru minunat. Nu a fugit cu o gasca de golani, nu s-a dus sa se prostitueze, sa fure sau sa faca porcarii, ci a ales cu curaj si plina de personalitate, un drum pe care l-a crezut ea cel potrivit. Sigur ca a facut o greseala plecand fara sa spuna, sigur ca si staretul manastirii a gresit neanuntand parintii, s-au facut multe greseli ! De aici insa si pana la a culpabiliza familia ei sau duhovnicul care a respectat taina spovedaniei, este o cale lunga si care in mod normal nici n-ar trebui parcursa…

    • Domnule Coco…,
      Copilul ucis de câini n-a murit fiindcă există, în mod nefericit, câini în libertate, semisălbatici, pe străzile capitalei, care au muşcat, muşcă şi vor muşca, ci pentru că, având DOAR PATRU ANI, se afla – numai din vorbe – supravegheat de bunică, în parc. Fizic şi faptic, după toată lumea, l-au ucis câinii vagabonzi. Principial, după mine, l-a ucis bunică-sa, care îl avea în supraveghere şi nu l-a supreavegheat.

      În privinţa Iuliei, „un copil inteligent”, olimpic la fizică, permiteţi-mi să cred că nu are foarte multă personalitate dacă îşi doreşte o înregimentare cu uniformă de călugăriţă, în locul unei înregimentări în familie. Vă rog să definiţi cuvântul „minunat”, înainte de-a spune că fetiţa de 15 ani a făcut ceva minunat. Depersonalizarea prin călugărire seamănă cu înrolarea în legiunea străină. Adică orice, altceva, decât ceea ce am!
      Vedeţi dumneavoastră?… cu câteva zeci de ani în urmă, o mamă a cărei fiică s-a sinucis, plângea în urma coşciugului cu următoarele cuvinte: „Curvă să te fi făcut, mamă!… Da’ cel puţin trăiai!”
      Nu sper să înţelegeţi subtextul şi contextul, de aceea vă spun, cu toată convingerea că, o tânără de 15 ani care alege „calea pierzaniei” prin prostituţie, ca reacţie faţă de carcera oferită de mama divorţată plus bunică, având ca singură ferestruică spre libertate – olimpiadele de fizică, e cu mult mai uşor de recuperat ca fiinţă socială normală, decât una care alege calea călugăriei.
      Să nu faceţi greşeala ieftină de-a-l implica pe Dumnezeu în această ecuaţie! Domnia Sa nu are nicio legătură cu cazul.
      Cazul este format din mamă divorţată plus bunică, două femei frustrate (bunica prin simpatie), care-şi trag cagula de călău pe faţă, în scopul creşterii acestei minore, la modul exemplar.
      CÂT de exemplar? – aceasta-i întrebarea, Până acolo unde o adolescentă, în plină fierbere hormonală, absolut normală, fuge către duhovnici, popi, călugăriţe, stabilimente bisericoase?!
      Să fim serioşi, domnule Coco! Sau, dacă nu, măcar să fim adulţi şi să ne bucurăm că, până la proba contrarie, fetiţa cu pricina a rămas „neprihănită” fizic şi un pic mai înţeleaptă mintal.

      • Cocobinozaurul Biguminizat zice:

        Doamna Carageani,

        Eu nu va pot convinge pe dumneavoastra ca din punctul meu de vedere aveti o perspectiva gresita asupra vietii monahale. N-ar avea sens si nici nu incerc acest lucru deoarece din moment ce vedeti viata monahala ca pe un sfarsit, ca pe o tragedie care ar necesita ulterior „recuperarea” din partea societatii.

        Va spun insa altceva. Va spun ca viata monahala, ca si profesia de farmacist sau ca oricare alt drum ales in viata, ar trebui sa tina de o anumita vocatie, pe care o poti descoperi la 15 ani sau la fel de bine, la 50. Daca fata ar fi mers la manastire la 18 ani, noi n-am mai fi avut absolut nimic de comentat acum. Daca insa merge ca acum la 15 ani sau daca mergea la 18 ani fara o saptamana, iata ca avem un minunat subiect de discutie in care condamnam ferm tot ce nu intelegem si orice decizie a unui om care nu coincide cu perspectivele NOASTRE de viata.

        Deci la 15 ani poti alege sa te faci farmacist, doctor, inginer, etc., este ceva minunat si se numeste orientare profesionala, dar aceasta regula minunata devine o tragedie daca se aplica vietii monahale. La fel la 15 ani libertarienii considera ca este normal ca o fata sa faca sex, insa este ingrozitor daca o fata vrea sa se duca la o manastire. Si da, copilul acela are personalitate deoarece nu este vorba cum spuneti dumnevoastra de o „inregimentare in uniforma de calugarita” ci de o eliberare spirituala pe care unii nu o pot intelege si de o deschidere catre Dumnezeu.

        Va repet, s-au facut greseli si le intelegem toti (fata era minora si avea nevoie de consimtamantul parintilor, staretul nu a anuntat parintii, etc) insa de aici si pana la a face o drama din aceasta situatia, pana la a culpabiliza familia, duhovnicul sau viata monahala pe ansamblu, este o cale lunga…

      • Cocobinozaurul Biguminizat zice:

        Cu cainii aveti dreptate, bunica este vinovata. 🙂 Ma refer la bunica atasatului economic al Japoniei care nu a mers cu nepotul ei prin centrul Bucurestiului, iar acesta a putut astfel sa fie muscat de un caine si a murit.

        Doamna Carageani, dumneavoastra puteti sa considerati toate bunicile din lume vinovate , insa de fapt problema este simpla si clara. Si daca avea 14 ani acel copil, tot asa putea pati…Mai mult, si bunica putea pati tot asa daca se plimba pe acolo cu sau fara nepoti. PROBLEMA ESTE LIPSA DE MASURI IN PRIVINTA CAINILOR FARA STAPAN! A trebuit din nefericire sa moara oameni (nu doar Ionut a murit) sau sa sufere prin spitale, ca sa se miste in sfarsit lucrurile ….

  4. Domnule, regret! Ar trebui să fiu diplomată şi politicoasă şi să vă dau dreptate sau, măcar, să admit că viaţa monahală , la 15 ani, poate fi o vocaţie. Nu cred, sincer nu cred! Să-ţi întrerupi educaţia în adolescenţă, să pleci din societate înainte de-a acumula o minimă experienţă de viaţă… nu prea e de bine pentru cineva atât de tânăr şi atât de… hai să zicem, necristalizat ca personalitate.
    Am stat, în adolescenţă, o săptămână (ca turist) într-un schit de maici, însoţită de bunica mea. Am fugit de-acolo, amândouă, mâncând nori. Poate că acum o fi altfel. Nu ştiu ce să zic. Fetele alea, novicele, au parte acum de igienă zilnică şi educaţie. Poate că au alte activităţi decât să slugărească maicile bătrâne şi să participe de multe ori pe zi la slujbe. Poate învaţă acum să se facă în vreun fel utile oamenilor…
    Atunci, în adolescenţă, n-am văzut decât ignoranţă, ipocrizie, lene, groaza de apă şi săpun.

    În privinţa câinilor maidanezi, da. NU AU CE SĂ CAUTE PE STRĂZI! Aveţi dreptate.
    Dar un copil de patru ani, cu o bunică hăbăucă, repet, ar fi putut să sfârşească tot atât de rău sub roţile unei maşini, ca şi în colţii maidanezilor.

    O zi bună, vă doresc şi vă aştept oricând, să ne mai „certăm” pe-aici sau oriunde! 🙂

    • Cocobinozaurul Biguminizat zice:

      Imi face placere doamna Carageani „cearta” asta si m-ar bucura sincer pe viitor doar de astfel de certuri placute sa am parte 🙂 . Nu este nevoie sa fiti diplomata cu mine sau sa-mi dati dreptate, deoarece realizez perfect ca nu sunt detinatorul adevarului absolut si nu „dreptatea mea” ma intereseaza, ci dezbaterea in sine. Va multumesc deci mult pentru raspunsurile dumneavoastra .

      • Vă aştept cu drag să încrucişăm săbiile iar, că am mai zis una, alta, despre fetiţa care s-ar fi călugărit înainte de-a afla că nu e primită la NASA. 🙂

      • Cocobinozaurul Biguminizat zice:

        „Vă aştept cu drag să încrucişăm săbiile iar”

        @Renata Caragea

        Sa stiti ca sunt cavaler prin firea mea si pot incerca sa lupt doar cu o singura mana, pentru a mai echilibra cat de cat lucrurile ! 😀

        PS: Sa-mi spuneti cand va deranjeaza ceva din ce spun, deoarece admit ca ce imi pare mie umor s-ar putea sa nu coincida cu ce va pare dumnevoastra. Promit sa iau in considerare orice eventuala plangere si sa o si solutionez. 🙂

  5. Pingback: Ati vota Klaus Iohannis la presedintie? | Hai ca se poate!

  6. Cocobinozaure, pe net luptăm şi cu două degete, dacă nu suntem dactilografe profesioniste! 🙂
    Mă cheamă CARAGEANI. Puteţi să-mi spuneţi Renata. N-am un cult pentru dumneavostreală!

  7. Pingback: Cazul Klaus Iohannis sau când nu urmezi linia instinctului de neam (2)ScrieLiber | ScrieLiber

  8. Pingback: „CAZUL KLAUS IOHANNIS” – sau: CÂND NU URMEZI LINIA INSTINCTULUI DE NEAM…! |

  9. Pingback: KLAUS IOHANNIS, ARTIZANUL DEZMEMBRĂRII ROMÂNIEI PRIN „POLITICA PAŞILOR MICI”: REGIONALIZARE, FEDERALIZARE ŞI SECESIUNE – Basarabia Literara

  10. Pingback: KWJ si dezmembrarea Romaniei “pas cu pas” – Calator Astral

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s