În gară, se aşterne praful…

Un praf amărui. Noroc că e tăcut.
Prafurile amărui au numai două sensuri: vindecă sau ucid.
Vă spun asta din teorie.
Da, şi dacă n-o să existe comentarii, n-o să mă mir.
Nemiratul vine cu vârsta.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

14 răspunsuri la În gară, se aşterne praful…

  1. Matilda zice:

    Prafurile amărui nu sunt şi purgative ? :))
    În altă ordine de idei : regret nespus că n-ai fost duminică la Centrul Cultural European Ogrezeni ! A fost supeeer !!!
    Nono a fost vedetă alături de Templieri.

  2. renata zice:

    Ba da, Matilduş. Sulfatul de sodiu, poreclit şi „sulfat de indiferenţă”. E amar cât cuprinde. Dar nu orice praf amar te trimite la baie. Din păcate!

    În altă ordine de idei, şi eu regret. Am avut nişte treabă, legată de prafuri. 🙂
    Nono a fost vedetă?!
    O să-i spun! Cu riscul că îmi va pune întrebări despre ambarcaţiuni! 🙂

  3. Anonymous zice:

    Nu cred ca este vorba de indiferenta …. mai repede este lipsa de timp … oamenii au fost prinsi de campanie electorala … baietii se uita la campionatul european de fotbal …
    Theodora

  4. renata zice:

    Aaaa! Aşa se esplică! Întotdeauna m-am temut că fotbalul ăsta ne ia faţa.

  5. Cârcotaşu zice:

    Mdeh! Acu', fieş'care cu ce-l doare…

  6. renata zice:

    Pe mine nu mă doare nimic. Pe tine?:)

  7. Anonymous zice:

    auzi ren,
    e adevarat ca pasarica lu' cocosh si-a dat demisia ?! hihihi

    anca mica, frumoasa din padurea adormita

  8. Florin Matei zice:

    Eu trec frecvent prin gară, chiar dacă deseori o fac în tăcere. Şi niciodată n-a fost nevoie să-mi văcsuiesc pantofii… Gara ta e primitoare şi cochetă, ştii bine.

  9. Zoe PETRE zice:

    Nici un praf. Dacă nu scriem, nu înseamnă că nu citim. Cu drag,

  10. renata zice:

    Nu ştiu, anca mică şi frumoasă. N-am dăşchis tv de 2 zile, că n-am apucat.
    O fi, dacă zici tu.
    Tare mă bucur să te „văd”!

  11. renata zice:

    Salut, Florine! Ştiu că treci pe-aici.:)
    A fost un mic test, capcană sau aşa ceva…

  12. renata zice:

    Da, doamnă. Vă mulţumesc! Săptămâna asta ar trebui să vă ajungă şi cartea.

  13. Anonymous zice:

    Plecaciune, Principessa!
    Am primit „coletul' si nu l-am mai putut lasa din mana pana ce nu l-am ispravit.Ma asteptam sa aflu o carte usoara pentru copii si am aflat un roman autobiografic de o tristete si de o singuratate coplesitoare. Chiar daca l-ai incheiat intr-o nota optimista , senzatia de sfasiere ramane. Nu stiu ce-ai mai putea scrie, Renata,dupa asta, ca sa ma rascoleasca la fel de mult.
    Cu dragoste, zazania

  14. renata zice:

    Plecăciune, Zâzanie! Fac reverenţa asta pentru noua ta calitate de cititor al meu. Of, dacă marketingul ar fi permis, aşa aş fi rezumat eu cartea: povestea unei femei de 30 de ani văzută prin ochii unui… obiect care nu măsoară decât 40cm înălţime şi e urs.

    Nu zi hop, că nu se ştie ce poveşti mai clocesc.
    p.s. nu e chiar autobiografic, nu mă identifica în totalitate cu Asta! Sunt poveştile mai multor Aste, acolo…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s