Postacul

Postacul e un ciupalac (vezi DEX:  ciupalac, ciupalaci s. m. (glum.) ins, individ, tip; tovarăș.) care scrie comentarii. Unde? Oriunde e liber la comentarii.
 
Nu ştiu dacă activează ca “persoană fizică autorizată”, gen tinichigiu, frizer, medic de familie, adică şi-a înregistrat obiectul activităţii şi plăteşte impozite, sau e un colaborator evazionist dar  entuziast care prestează un număr de ore pe zi, muncă la domiciliu, urmând ca, săptămânal, înarmat cu rezultatul trudei sale, să încaseze plata cuvenită.
Nu ştiu dacă armata de postaci e organizată pe grade – subpostac, postac, senior postac, postac sub acoperire –  şi dacă există o fişă a postului sau nu. Personal, înclin să cred că da.
Subpostacul e un băiat liniştit, liber 24 din 24, care amuşină cu arătătoarele pe tastatură şi cu privirea pe secundar, dând refresh la pagina unde trebuie să răsară editorialul, cel puţin de douăzeci de ori pe minut. Cum apare textul la jurnal, vâră comentariul său cu click dreapta – paste, conservat în mouse încă din octombrie, cu copy: BĂSE E CEL MAI BUN! SĂ MOARĂ COPI MEII ! 
De semnat, semnează “RODI”, “MIMI”, “ELVIRA”. 
Aproape mereu e de sex opus.
E plătit la bucată: “patrujdă comentari pă zi”, egal  ics lei ori patruzeci. Bagă obzeci, face doo zilentruna. Adică  prosperă. Pune parnosu’ la ciorap, în doo sute dă ani strânge capital să-şi facă partid, să-l obnubileze pă Dan Diaconescu.
Postacul are aceleaşi caracteristici de “blond cu ochi albaştrii”, dar măcar citeşte titlul articolului înainte de-a interveni.
Dacă autorul tratează un subiect politic, îi scrie: “Murimeai fraere! Eu la-m votat pe Băsescu şi prima şi a doua oară numa ca să vă ofticaţi voi!”
Dacă în articol se vorbeşte despre creşterea viermilor de mătase, comentează la subiect: “Viermilor pontacu o să vadă pe dracu!”
Semnează cu nume aproape omenesc uneori şi, dacă e din Tulcea, se reinventează: “Vasile din Bârlad”.
Senior postacul e de altă factură. Are argumente semilogice, pune aproximativ toate “i”-urile pe unde trebuie, dar îl descoperi cu uşurinţă, fiindcă intervenţia lui începe, invariabil, cu “nucă” sau “cur”, adică: Nu că sunt fan PDL, dar…” şi, respectiv, “Cu riscul de a părea un susţinător al domnului Băsescu…”
Insul ăsta e plătit calitativ. Şefii lui nu sunt interesaţi să afle CÂT a minţit pe zi, ci CUM, CU CE?… Sub aspectul acesta, Senior postacul e un creativ şi aspiră la titlul de “bogdan naumovici” care, atunci când s-a apucat să facă publicitate pentru Roşia Montana, s-a documentat în legătură cu acest proiect asupra mediului şi a înţeles că nu e nociv, ceea ce ministrul mediului n-a înţeles încă.
  
Postacul sub acoperire… Of! Ăsta e greu de dovedit. Nici nu-mi dau seama dacă o face pentru bani sau pentru glorie. Vrea o glorie pre-post, ca să-şi justifice ascensiunea, sau vrea un post-post, remunerat, conform unui contract de muncă?  Vrea să transforme peşcheşul în “salar”? Ar fi în stare să bage “salar”, “succesuri”, “branconjaj” în DEX, cu argumente academice? Greu de spus, precum e, şi  el,  greu de dovedit. Fiindcă nu scrie comentarii, scrie chiar articole. Şi nu oriunde, ci în Dilema veche. Iată, citez la întâmplare:
Primul vinovat este preşedintele ţării. S-a trezit, pentru a mia oară, sub papucul propriei „spontaneităţi“: a aprins, cu ambîţ, fitilul răzmeriţei, ciorovăindu-se de pomană cu unul din puţinii oameni pe care trebuia să-i respecte pentru ceea ce fac, dacă amorul său pentru hărnicie, eficienţă şi reformă e sincer: doctorul Raed Arafat.[…]
Ce nu se spune: că nu doar România are probleme, ci planeta, că nici un guvern cu capul pe umeri n-ar fi putut lua măsuri radical diferite de cel actual, decît cu riscul de a înrăutăţi situaţia, că avem un trecut de frustrări, un prezent de umilinţe şi lipsuri, dar nici o reprezentare despre viitorul apropiat. Nimeni nu ştie care e pasul următor după eventuala satisfacere a dorinţelor străzii. USL? Haos? Salvator providenţial?
Şi nu semnează cu nickname, de pildă Bruce Willis sau „Greu de pensionat”, ci cu propriul său nume: Andrei Pleşu.
Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

19 răspunsuri la Postacul

  1. Matilda zice:

    Foarte exactă clasificarea postacilor, bravo, Renata !
    Există, însă, şi prostănacii care se bagă singuri în seamă,nu înţeleg mai nimic, dar simt o nevoie viscerală să jignească în modul cel mai josnic. Le ştergi comentariile, nu-i bagi în seamă, dar ei nu se lasă !
    Vorba lui Păstorel : ” dacă prostia ar durea, n-am mai putea merge pe stradă, de urlete ! „

  2. Biliuţă zice:

    Cu postacii m-am lămurit cum stă treaba, adică cum se clasifică ei în regnuri şi subregnuri. O nedumerire am, totuşi. Ciupalacul a evoluat şi a ajuns ciumpalac sau, Doamne, fereşte, e vorba de o involuţie?

  3. renata zice:

    Mulţumesc, Matilda!
    Un bravo de la tine, face cât zece comentarii.
    Eu, dacă ar fi după mine, nu i-aş şterge niciodată pe postaci. După principiul – numele postacilor pe toate zidurile.

  4. renata zice:

    Biliuţă, ciupalacul a primit un „m”, de la Mircea Badea, în nenumărabilele sale vorbiri pe post.Cred că e doar o chestie subiectivă, aşa îi suna mai împlinit „ciupalacul” lui Badea. Pe principiul ciuperci – cimperci.
    Cred că nu e nici evo- nici involuţie. E baterea pasului pe loc.
    Ca Badea Gefrrey, în pamfletul Leliei Munteanu.
    http://www.gandul.info/puterea-gandului/in-hora-cu-badea-jeffrey-9190150

  5. rewind zice:

    E pur si simplu revoltator articolul asta al lui Plesu. De 20 de ani clasa politica e un cosmar pentru bunul simt, iar acum, ca oamenii au iesit totusi in strada consecvent, el se apuca sa faca pe agentul PDL…
    Adica din universul lui interior asta simte nevoia Andrei Plesu sa transmita?
    Ei bine… da.

  6. renata zice:

    @rewind
    Nu e revoltător. E material de rânjire. Rânjitul e o activitate aparent imbecilă, dar foarte sănătoasă. Îţi ascuţeşte simţul umorului, cinismul, capacitatea de-a nu lua rudotel în situaţii în care se cere.
    În cele din urmă, vom câştiga noi, cei care ne enervăm ultimii.

  7. Hari zice:

    Nu este nimic nou în faptul că domnul Pleșu dovedește, încă odată, cât de josnic poate să fie. Ceea ce mă încântă în articolul Renatei este prezumția, ca și dovedită prin succesiune logică, privind faptul că omul o comite la comandă, ca un subordonat umil al vreunui plutonier de serviciu, în rând cu postacii descriși anterior. Doar stilul diferă, funcția fiind aceiași.

  8. 1) Vezi ca in exprimarea „BĂSE E CEL MAI BUN! SĂ MOARĂ COPI MEII ! “ ai mincat una bucata i! (COPII) (Legea conservarii i-ului)
    2) Corecta observatia ta ca astia, cind semneaza, isi fac schimbarea de sex si, in general, o dau pe vis a vis. Ciudat e ca, mai la vale, concluzionezi ca daca s-a dat din Galati, el e din Vaslui. Ori, cum bine se stie, antonimul lui „Galati” e „Braila” , antonimul lui „Timisoara” e „Bucuresti” si al lui Istvan e Mitica. In fine, daca e PIPI semneaza TITI, iar daca e CACA, semneaza, in ciuda mirosului specific evident, PAPA..
    3) Mi se pare ca, daca e sa vorbim despre postaci, singura categorie care merita amintita este cea a lui conu’ Plesu, pe care, am spus-o de multe ori, il stimez in mod deosebit pentru ca il consider un intelectual “nascut, iar nu facut”.
    Sigur, pledoariile sale pro-basiste ma dezamagesc umpic, STIU ca el ar putea mult mai mult, mult mai bine, mult mai subtil. E drept, nu e chiar indicat sa fii subtil cind te adresezi, chiar si prin ricoseu, ciu(m)palacilor, ca risti sa nu mai inteleaga astia unde bati si se pierde efectul benefic (!)
    Din pacate, si Plesu, ca si multi alti intelectuali sau politicieni, mai adevarati sau mai cripto / pseudo / neo, s-a lenevit in sensul cel mai propriu al cuvintului si apeleaza, aproape cu voluptate, la limbajul ideilor de lemn.
    N-ai vazut ca daca intrebi un politician ce regreta, ce-a gresit sau ce defecte are, raspunde, invariabil si fara ezitare: am prea multa incredere in oameni, nu m-am priceput sa-mi aleg colaboratorii si n-am comunicat suficient si eficient (din cauza volumului imens de munca, desigur!)
    In privinta lui Mari Nelu, Plesu apeleaza fara jena la un sablon ultrauzitat: ce vreti, dom’ne, asa e el, spurcat la gura, frust, intempestiv (dar prin asta atit de adorabil, nu-i asa?), s-a certat cu Arafat. Si ce? I-a tras un glont in cap de pe acoperisuri? I-a dat un cap in gura cu piciorul sau l-a lovit in fata cu pumnul? Si, porma, nu tot el l-a adus inapoi?
    Problema, in privinta lui Plesu, este ca el a parut, recent, sa incerce o usoara distantare de stapinul statului, ca sub imperiul unei tresariri de orgoliu.
    Poate a crezut ca va fi chemat inapoi, ca o domnisoara nazuroasa si partial virgina.
    Poate ca nu s-a asteptat la energia si viteza cu care un alt menestrel a navalit pe locul ramas liber, inaltind spre tarii imn mestesugit de slava. O alta partial-virgina, dispusa sa faca mai mult. Mai bine. Mai altfel. Mai totu’! (Pe principiul: „ai vazut, fa, ca se poate?”)
    Sint sigur ca nu degeaba. Caci, vorba aia: unde merge un institut, chiar comasat, merg si doo, nu?
    Si poate ca-n clipa asta, filosoful nostru a tresarit, strafulgerat de-un gind sinistru: bine, da’ tuburile?
    Caci, in ciuda tuturor aparentelor si legendelor care s-au brodat, filosofii au si ei neste tuburi. Prin ele, e bine sa treaca neste chestii, ca de-aia au fost inventate. Si de unde, nene, pa criza asta?
    Sigur, nu-i prea filosofic, ce-am zis eu aci. Dar e!

  9. Revin, revoltat si des amagit: Pai bine, ma, doamna: credeam ca tu dovedesti ca sint robot, nu io ca nu-s! Nu era asa?

  10. Hari zice:

    Cu scuzele de riguoare pentru intervenția mea, posibil nepotrivită, recunosc faptul că nu mă pot abține să nu întreb ce este aia „intelectual născut, iar nu făcut”?

    Întreb asta pentru că nu mă duce mintea să asociez chestia cu nașterea cu domnul Pleșu. Care este, într-adevăr, autor de texte, dar, ca profesie intelectuală, este mai mult făcut decât născut, în sensul că a fost „fabricat” de comuniști și „recondiționat” ulterior, pentru binele urmașilor comuniștilor ce l-au produs.

    Și pentru că tot m-am băgat, neinvitat, în vorbă, în dicționarul meu intim, intelectualul este persoana care nu își arogă dreptul de a gândi în locul meu, ci cea care gândește pentru mine, adică proiectează mai binele meu, atunci când eu nu pot sau nu știu cum s-o fac, și îmi arată calea spre acel bine.

    Ori, o asemenea definiție nu se potrivește nicicum domnului Pleșu, care nu a produs, în întreaga lui existență intelectuală, nici o viziune de mai bine, alta decât pentru sine și prietenii săi apropiați, desigur.

  11. Domnule, eu sint cel ce trebuie sa-si ceara scuze: cind mai trec prin gara, las riguoarea la capul peronului si mai fac cite un spirit de gluma amuzanta. De care, daca n-are cine ride, rid singur, ca Mari Nelu. Hă, hă, hă!

  12. renata zice:

    Nimeni nu e născut ceva. Poate doar talentul artiştilor cu adevărat mari e înnăscut.

  13. renata zice:

    ????
    Mi-a îngheţat inteligenţa, se vede treaba… Nu pricep asta cu roboţii şi pace. Mai zi-mi o dată, Augustine! 🙂

    Şi da, referitor la comentariul tău anterior, singurii postaci care merită atenţia sunt cei sub acoperire. Dar, ca să ajungem la ei, trebuie să-i studiem şi pe ceilalţi.

  14. Renato, cind dau sa postez comentariul, apare unul de ma someaza: „Dovediţi că nu sunteţi un robot!” N-ai scris tu?
    Si de ce sa dovedesc eu? Nu mai functioneaza prezumptia de nerobotatie?

  15. renata zice:

    Theo, am citit numai al doilea exemplu. E „savuros”!
    Îţi imaginezi cât de frustraţi trebuie să fie, amărâţii de ei? Cum, neavând atâta creier în cap, măcar cât un copil de doi ani, care mângâie o păpuşică şi-i zice „gigea, gigea!…”, exersându-şi afectele, ajung să nu cunoască,la maturitate ub singur sentiment – ura?
    Tipu' merită muuult, muuult haloperidol. Gratuit. Că la ăştia bolnavi cu căpuţu le dă gratuit.

  16. renata zice:

    Augustine, nu care cumva te-ai descotorosit de barbă?!
    Dacă nu, atunci e defect calculatorul tău, fiindcă roboţi bărboşi încă nu s-a scos pe piaţă. 🙂

  17. N-am renuntat la barba, Renato. As zicea chiar ca din potriva! Da' asta tot insista: nu cumva sunteti …?

  18. renata zice:

    Nu, nu suntem. Tocmai am greşit azimutu' la cuţit şi mi-am dat o găurică în deget. Curge sânge, de grupă legală, transcrisă în buletin. Friptura, habar n-are!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s