Un Purice pe lampă

Dan Puric, actor de first hand, care parcă are ochii ciopliţi în chip de la o vreme, ne învaţă că să nu ne facem chip cioplit. Pe la toate televiziunile ne învaţă!  Umblă cu povestea pe umeri, ca doctorii cu halatul de molton vişiniu, tot pe umeri,  pe secţii, pe etaj, prin curte, pe unde trebuie ei să umble, ca să facă bine la oameni.
Puric nu umblă cu halat de molton, umblă cu aripi de înger pe umeri. E perechea aia a lui, de înger clasic, aia care rezistă mai dihai ca o coafură la lapoviţă şi ninsoare, la vânt şi gheţuşcă, la tot ce prevede codul rutier când e vorba să te iei în piept cu vremile.
Aproape că m-am învăţat: când e prea subtil şi prea emoţionant pe Antena 3 şi mă pierde pe lungul drum al tocşoului către audienţă, dau  imediat pe TVR, ori pe B1, să-l mai ascult o dată. Până înţeleg ce-a vrut să zică.
Când, în sfârşit, pricep, mă simt mulţumită.
Că nu sunt psihiatru, să-i zic ceva de dulce, de borderline, sau un ba p-a mă-tii, de tulburare bipolară ! Sunt, şi eu, un telespectator cu frica lui Dumnezeu, care nu pricepe ce dracu’ tot umblă Puric din televiziune în televiziune, sau, ca să zic aşa ,  din canal în canal?
Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Un Purice pe lampă

  1. Zoe Petre zice:

    Mare păcat de el, ca actor e absolut excepțional, dar altfel – vai, mama lui, borderline e cam blînd..

  2. Florin Matei zice:

    Nu sunt un cinefil înrăit, aşa că specialiştii în domeniu îmi vor ierta ignoranţa în materie de Dan Puric. Dau de ins, însă, pe sticla televizorului, în tocşouri (vorba ta, renata). Perorează individul la greu, da' pas de-l înţelege. Filozofările lui de trei lulele put a auto-superlative de la o poştă. Pretenţiile lui de înţelept sunt şi inepte, şi greţoase. Oare ce public îşi pierde vremea cu astfel de făcături televistice? Mi-ar plăcea să aflu, nu de alta, dar uneori tânjesc după surprize. Cât despre limba în care se exprimă veleitarul Puric, ea pare cea română. Doar că bagatelizează, din când în când, acuzativul ,,pe''. Ştiu, nu-i singurul, dar am scos ,,scăparea'' în evidenţă pentru că (să mă ierte doamna Zoe Petre) cabotinul cu patalama de actor chiar se crede cineva în ţara asta.

  3. renata zice:

    Doamnă, sigur că e bun actor! Numai că prea a extins scândura scenei până în platourile de televiziune! Fiindcă şi la televiziuni joacă în continuare un rol. Poate că prima oară a fost surprinzător. Trebuia să se oprească acolo. Acum e deja previzibil şi deja îi cunoşti reţeta. A devenit un manierist. Uneori, îmi pare că îi lipseşte o doagă. Alteori e ieftin până la penibil. Şi nu ştiu cui se adresează: că deştepţii îl miros imediat, ca fiind un fel de Pavel Coruţ (ăla căuta drumul ascuns, care duce de sub Babele până sub piramidele din Egipt, ăsta vrea să demonstreze că maţele chiorăie nu de foame, ci fiindcă nu te-ai iscusit spiritual suficient), iar proştii nu înţeleg o iotă din citatele lui şi schimbă imediat canalul.

  4. renata zice:

    Florine, io nu cred că-i scapă „pe”-urile din acuzativ din ignoranţă! E o treabă jucată şi cu scăpările astea, că trebuie să pară în transă, el cu frazele pe care le rosteşte nu face comunicări, face incantaţii, zdruncină duhurile bune şi le pune pe fugă pe alea rele… El nu polemizează, poemizează!
    Mă aştept, în viitor, să dea foc la niscai beţigaşe chinezeşti parfumate în platou, asta dacă o să-l lase pompierul de serviciu. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s