Ieri-ul

Aşa. Ziceam că vă povestesc ce s-a întâmplat ieri.
Era pe la prânz. Eram în prăvălie. Atmosferă liniştită. Spiritul Crăciunului îşi vârâse coada peste tot. Brăduţul globulea, ghirlandele ornamentale clipoceau, medicamentele meditau.
Eu şedeam la taclale cu un domn pensionar, fost subaltern al tovarăşului Burtică, actualmente subşef pe la partidul pensionarilor. În treacăt fie spus, un om de nota zece.
Mai la dreapta, două doamne pensionare se pregăteau să cumpere ceva, dar deocamdată admirau decoraţiunile de Crăciun, specialitatea casei.
Intră un tip la vreo treizeci de ani şi o sută nouăzeci de centimetri. La faţă arăta cam ca Rutger Hauer mai la tinereţe, mai netuns. Pe scurt, mişto. Zice:
– Vreau să vă cer un sfat. Mi-a apărut un furuncul exact pe locul unde am mai avut unul. Doctorul mi-a zis de-atunci că e posibil să se refacă şi nu l-am crezut. Uite că s-a refăcut! Nu mai vreau să ajung la chirurgie. Daţi-mi ceva să-mi treacă! Mă las cu totul în mâinile dumneavoastră.
Fac o paranteză: 70% dintre pacienţi nu dau doi bani pe ce le zice doctorul, dar îi verifică diagnosticul şi recomandările, întrebându-l şi pe farmacist cam ce s-ar potrivi  la boala lor. Care, de fapt, nu e aia din fişa medicală, e alta. E cum a avut şi-un vecin, căruia nu i  se umflau picioarele ca lui, dar îi curgea sânge din nas când mânca sărat, ca lu’ o doamnă de la şase,  care ia tinctură de măru’ lupului, cum scrie în AS. Aşa că să-i dau de păducel. Păi nu e acelaşi lucru păducel cu mărul lupului. Nu e, da’ la el nu merge chiar de măru’ lupului, fiindcă a luat de limba mielului şi i-a făcut rău. Înainte de-a  livra păducelul, subliniez că doctorul scrisese pe reţetă dexametazonă. Sau detralex. Sau… 7o%  dă din mână a lehamite: ce ştie doctoru’!…
Aşa că tipul ăsta cu ochi ca peruzeaua, păr blond şi umeri laţi, pe lângă toate calităţile astea, mai avea şi încredere în personalul medico-farmaceutic.  Cum să nu-i cauţi în coarne, să nu-l întrebi da’ cum vă doare, da’ cât de mare e inflamaţia, da’ câte şi mai câte? 
– Păi, zice, dacă nu vă deranjează, pot să vă arăt.
Mă uit la pensionare: se dăduseră mai către uşă, să admire nu ştiu ce sclipeală, ca pictorii, de la distanţă. Domnul celălalt răsfoia un pliant publicitar, foarte răbdător, cum e întotdeauna. Zic:
– Arătaţi-mi!
Rutger al nostru îşi descheie nasturele din betelia blugilor, trage fermoarul la şliţ şi îi coboară cam până la jumătatea coapsei. Concomitent, trage de marginea chiloţilor de firmă (nu zic care, că nu e ăsta scopul relatării, să-i facem reclamă lui Bote) şi se răsuceşte câteva zeci de grade, cât să-mi arate fesa cu problema. Implicit, babelor le expune faţa. Mă uit eu, măresc rezoluţia cu ochelarii de citit… nimic! Zic:
  Io nu văd decât vechea cicatrice.
 Şi nu e mai roşie decât înainte?
  Păi de unde să ştiu eu cum era înainte? Acum e roşie normal.
 Bine, zice, daţi-mi tot ce ştiţi că trebuie în caz de furuncul.
I-am dat. S-a îmblugizat în mare viteză, a plătit, a sărumânuşit, a ieşit.
Viaţa a reintrat în normal cu o discreţie de care arareori dă dovadă. Domnul de la partidul pensionarilor nici măcar n-a săltat ochii din pliantul publicitar pe care-l răsfoia. Numai una dintre doamne a întrebat:
 Ăsta era Botezatu?
 Nu, zic.
 Da’ nu aşa scria pe chiloţii lui?

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

15 răspunsuri la Ieri-ul

  1. madam Mimi zice:

    Renato, draga mea, ce ti s-a intimplat tie nu e un argument ca merita sa mai fim pe baricade desi, vorba lu domnu de deasupra mea, ce-o fi aia sa mai fim?
    E ca si cum unul de-a cistigat la 9 din 46 ne-ar zice noua, astora care nu jucam: Ei, vedeti?
    Te gindesti cit de putini vikingi de-astia, 30 de ani si 1,90, aratosi, cu chiloti botezati si furuncul pe … pardon, intra intr-o farmacie? Te intrebi cite farmacii sint in Bucuresti (teoretic poa sa intre in orisicare, ca nu stii unde-l apuca mincarimea) si ce usor i-ar fi sa intre exact cind esti dupe marfa, in spate sau in schimbul alalalt, in ziua libera care ti-ai luat-o ca sa faci curat sau in concediu medical care ti l-ai tras ca, sanchi, esti un pic racita?
    Da te mai gindesti ca nu putem fi toate farmaciste, si golanii astia n-ar intra intr-o biblioteca nici dac-ar sti ca e sfirsitul lumii? Dreptate-i asta?
    Noi, astilante, ce sanse avem de-o fericire?
    Pese: N-am inteles-o p-aia cu “medicamentele meditau”! Poate ai vrut sa spui “medicamentele medicau”? cu drag, doamna Mimi

  2. matilda zice:

    Madam Mimi are dreptate : unde este egalitatea soro ? Noi, nefarmacistele, de ce nu ? :))

  3. renata zice:

    Madam Mimi,
    să te iau binişor, că te văz confuză.
    Matale eşti din alea care dacă citesc formula „pupat piaţa independenţei” le sare în ochi primul cuvânt. Deşi, la vârsta dumitale, al doilea ar fi de bază. Al treilea e pentru istorici, nu e pentru noi, oamenii simpli.
    Nu e o poveste cu iz erotic, aşa cum greşit ai interpretat-o. E la categoria insolit. În limbaj colocvial, a fost un moment mişto.
    Ca şi cum ai pupa piaţa independenţei, în caz că ea ar exista.

  4. renata zice:

    Matilduş, şi tu?! :))
    Nu era nimic de văzut! O fostă bubă cu diametrul de 0.8mm. Deasupra ei un ipohondru de 1,90. Blond. Da, blond! E plină lumea de blonzi. Bruneţii sunt mai picanţi, totuşi. Să revenim: sub cicatrice un picior. Blond şi ăla, ca stăpână-su. Recapitulăm: ce-avem noi aicea? Un tip mişto, cu picioare perfecte, cu fund obraznic, unu-noozeci, lipsit de prejudecăţi. Aşa, şi?
    Veniţi-vă-ţi în fire, doamnelor! Pământul se învârteşte la fel.

  5. Draga Renato, ma tem ca stimabilele doamne de mai sus au dreptate. In primul rind, te cam contrazici, si voi argumenta citindu-te:
    “Dacă mâine se întâmplă ceva nemaipomenit …?” – spunea tatal tau. “ ….suficient ca să-mi dau seama că mare dreptate avea tata! Uite, nu mai departe decât azi…”
    Asadar, a fost, totusi, intr-un mare fel. Acuma, sigur, cine a vazut poate sa zica usor “aa, mai nimic, un fleac, acolo” Dar ailalti?
    Apoi zici: “Nu e o poveste cu iz erotic, aşa cum greşit ai interpretat-o.” Si, inca “Nu era nimic de văzut!”
    Sa fim seriosi. Daca-mi intra in birou o tipa biiiine, se ascunde dupa un paravan si, dupa citeva clipe, pe paravan apare atirnat un sutien, voi fi de acord cu tine: n-am vazut nimic, nu e nimic de vazut! Hmmmmm! Si totusi, n-as jura ca o furnica, ma rog, hai, o furnicuta, cum sa-ti zic … ceva, acolo …
    In fine, trebuie sa-ti dau si dreptate: Pământul se învârteşte la fel! Dar una e sa se invirteasca singur, si alta e sa se invirteasca cu tine!
    P.S. Hai, ma, n-o mai lua si tu asa „asharnata”, mai glumim si noi, ce, nu mai e voie?

  6. Neveu zice:

    Hehe, in sfarsit… ai revenit.
    Adica esti pe drumul cel bun.
    Asa vaz io, cu dioptrii cu tot.

    Tine-o tot asa, doamna Re.
    :))

  7. ifim zice:

    Noi doi, adică Baghi și Ifim, preocupați fiind cu foamea și somnul, acestea fiind îndeletnicirile noastre zilnice, am realizat abia după câteva zile că am văzut-o pe nășica Renata la televizor. Apoi, brusc, am vrut să ne îmbolnăvim, ca să avem un motiv s-o vizităm la farmacie. De boală, am reușit să dăm, dar e bine că n-am vizitat-o,
    că uite ce-au pățit alții, mult mai mari și mai frumoși ca noi.:)
    Renata, mai ales ție, dar și tuturor celor care ți-s dragi, aici incluzând și trecătorii prin gara noastră, Baghi și Ifim vă urează sărbători fericite, cu toate cele bune!
    CRĂCIUN FERICIT!

  8. theodora0303 zice:

    Nu pot sa cred 🙂 🙂 🙂
    Se intampla des?

  9. Theo, imi pare rau, stoc limitat, cu acces preferential. Cum se dadea, pe vremuri, TV Color!!

  10. renata zice:

    Rădescule,
    păi eu glumesc, madam Mimi aşişderea,ne ţine isonul Matilduş… Numai tu, văz că o iei în serios, faci analize pe text, vrei să-l dezbraci de anecdotică şi-i pui gluga logicii!… :))))))
    Ne mai râdem şi noi, babele! Ce, e interzis?

  11. renata zice:

    Neveule, io aşa mi-s, de când mă ştiu. Gata să-mi reviu!

  12. renata zice:

    Nu, Theo, nu se întâmplă des. Ultima oară când cineva a confundat tejgheaua farmaceutică cu cabinetul medical, şi-a inserat talpa piciorului către nasul meu, să zic dacă e ciupercă sau nu.
    Văd, mai des sau mai puţin des, mameloane muşcate de sugari, abdomene cu vergeturi, coapse cu celulită, varice sângerânde… toate astea la ofertă, incluse salariului de farmacist.
    Acuma, de ce să facem atâta caz că am văzut şi-o doime de cur absolut OK, aparţinând unui tip cu probleme la mansardă?

  13. renata zice:

    @Baghi şi Ifim
    Sărbători fericite şi vouă, pezevenchilor!

  14. Renato, uite ce: pin-aici! Tu sa n-o faci baba pe doamna de sub mine, ca atit ti-a fost! Ajungem la vitrion in fixonomie! Ce, daca e mai matura decit altele, e vina ei?
    Sarbatori fericite tie si tuturor cheferistilor sau simplilor calatori pe-aci!

  15. theodora0303 zice:

    Crăciun fericit!
    Sarbatori linistite Renata si prietenilor acestui blog!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s