Ce ne ţine, totuşi, pe baricade, întreabă Lucia, iar lepşuiţii răspunde

Să mor dacă ştiu!
La 30 de ani, lista eşecurilor mele era atât de lungă, încât săptămânal îi ţineam tatei o prelegere despre oportunitatea sinuciderii.
El, săracul, care făcuse doar un an de pârnaie, dar aşa de temeinic încât următorii doi, la Canal, i se păruseră „Doi ani de vacanţă”, nu găsea argumente şi pace! În cele din urmă mi-a zis:
–  Măi, copile! Viaţa merită trăită, fie şi numai din curiozitate. Dacă mâine se întâmplă ceva nemaipomenit şi tu ai mierlit-o de cu seară, ce te faci?
Cum nici vreun răspuns potrivit nu-mi venea şi nici suficientă snagă n-aveam în mine să dizolv prăpăditele alea de pastile în apă şi să le încurajez cu vin, am lăsat-o cum a căzut.  
Aşa au mai trecut 21 de ani.  Timp suficient ca să-mi dau seama că mare dreptate avea tata!
Uite, nu mai departe decât azi…
Dar vă zic mâine. Acum am niţică treabă.
Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Ce ne ţine, totuşi, pe baricade, întreabă Lucia, iar lepşuiţii răspunde

  1. theodora0303 zice:

    Nu stiu ce ma mai tine … am o groaza de neimpliniri … nu imi dau seama 😦

  2. Cred ca ar trebui sa incepem prin a defini ce inseamna pe baricade! Ca poate nici nu sintem …

  3. Lucia Verona zice:

    Să ştii că şi la mine tot curiozitatea…

  4. renata zice:

    Theo, pe mulţi îi ţin în priză existenţa celor apropiaţi, speranţa care moare ultima şi tot felul de bărbi de-astea. Eu cred, la modul serios, că până nu cobori sub demnitatea condiţiei umane, n-ai niciun motiv să-ţi pui întrebarea. Dar, de fapt, care o fi pragul condiţiei umane? Să mănânci o dată pe zi, la două, la trei? Să fii oarecum integru locomotor?Mă tot întreb…
    Deşi, întrebarea Luciei bătea în altă parte.
    Eu am cârmit-o niţel, fiind sub influenţa unui roman excelent, pe care ţi-l recomand: „Mă sinucid altădată”, Kerstin Gier.

  5. renata zice:

    Rădescule, „baricade” e când te trezeşti în fiecare dimineaţă şi, deşi eşti convinsă că te aşteaptă o zi de rahat, te duci la baie, te speli, te aranjezi, dai cu niţel cârmâz pe la bot, dai şi cu parfum şi o iei din loc, sperând că seara o să constaţi că n-a fost tocmai aşa de scârboasă ziua.
    Cred că e valabil şi pentru bărbaţi, mai puţin cârmâzul.

  6. renata zice:

    Lucia, cred că la toată lumea funcţionează combustibilul curiozitate. Chiar dacă unii îi zic altfel. Mai pretenţios. Ideal?
    Io, când văd dimineaţa câte-un căţel al străzii, cum aleargă el foarte motivat într-o direcţie bine precizată, ca un funcţionar model care e pe cale să întârzie la birou, mă remontez imediat. Adică ăla are o treabă în viaţă şi io nu?!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s