Umplem şi noi biblioteca aia de la mansardă? Măcar un raft!

De vreo trei zile plânge într-una. Nu ştie nimeni de ce, că nu vrea să spună. O fi  la ovulaţie. O fi scăzut dolarul. O fi fugit zugravul cu restul de lavabilă. O fi ceva, că nimeni nu plânge fără motiv.
  –  O fi de la cărţile alea, zice Mariana, rezemată în mop ca ciobanul în bâtă.
  –  Care cărţi, bre?
  –  Ei!… Alea cu prostii.
  –  Care, cu prostii?
  –  Care ne citiţi dumneavoastră!…
Abia acum realizez ce tâmpenie am făcut.  Lunea apar nişte cărţi, supliment la “Libertatea”. Mariana a primit ordin să-i cumpere toată colecţia. De ce? Fiindcă e frumoasă. Arată bine şi dă bine în raft, când ai seria completă. Denotă răbdare de colecţionar. Coperta broşată conţine întotdeauna o doamnă sau un fragment de doamnă elegantă, bine accesorizată.
Eu sunt capabilă, din cel mult trei încercări, să deschid  fiecare volum la “scena tare”,  pe care le-o citesc cu intonaţie.  Ne mai distrăm şi noi, nu doar servici, servici!…
Ştiţi la ce mă refer. E pagina aia unde apar cel mai des formulări de genul “plin de dorinţă”, “sânul îi palpită”, “piele mătăsoasă ”,  “gură lacomă”, “degete tremurânde urcând ca nişte mici animale oarbe pe coapsele-i fierbinţi”.
Alea opt-zece paragrafe pentru care autoarea îşi târăşte personajul feminin prin expoziţii, pe la recepţii, îi dă pe mână o afacere care merge foarte bine dar îi ruinează viaţa personală sau o afacere care mergea foarte bine, iar acum, când merge prost, toate prietenele ei cu succes constant în afaceri îi cam întorc spatele. Atunci apare el, bărbatul alături de care va cunoaşte extazul, ăla cu degete fierbinţi pe coapsele-i de mătase sau invers, ăla care-o îmboboceşte iar, ăla care o. Punct.
Mai urmează vreo două capitole, cu pregătirile de nuntă, cu revenirea prietenelor pe lista domnişoarelor de onoare, dar pe alea nu le mai citeşte nimeni, fiindcă ce era de lecturat s-a bifat, gata, aşteptăm cartea de săptămâna viitoare.
Mariana o fi crezând, toanta, că pe fiecare pagină dai de-o scenă sexy. Adică n-ai nevoie de fler ca să nimereşti exact în miezul şi-n miza poveştii! E destul să deschizi cartea şi hop, “dorinţa-i gata”.
Ei, nu-i aşa, coană Mariano! Că nu e o carte din alea – ştii tu! – care, dacă o prinzi pe fii-ta cu ea sub pernă, în loc să te bucuri că a învăţat să citească, măcar acu’, într-a zecea, i-o faci ferfeniţă sub nas.
E un roman onorabil, numai că e şi niţel romantic, poţi să-l ţii în bibliotecă la vedere, poţi să-l ceri la chioşc fără să te înroşeşti, că nu ştie nimeni pentru care pagină îl cumperi. Nu e Hustler, dragă, e literatură uşoară.  Păi, de ce se zice: “răsfoiesc un roman”?   Tocmai fiindcă până ajungi la pagina cu pricina, trebuie să răsfoieşti niţel, povestea e structurată oarecum clasic, pe modelul treptat:   “Îl vede azi, îl vede mâni”…
În fine, nu i-am dat ei toate detaliile astea, le-am ţinut pentru mine şi bine am făcut, fiindcă, pe la prânz, lucrurile par să se clarifice:
  –  Nu plânge de la cărţi, îmi explică Mariana pe ton secretos şi cu ochii pe ceasul din perete, care îi arată imperturbabil că de două minute stă peste program.
  –  Dar?
  –  E din cauza la caloriferu’ din living. Că nu intră apă în el. La etaj e toate camerele încălzite şi la parter e gheţărie.
  –  Aşa, şi?
  –  Şi de trei zile îi amână instalatoru’ …  
Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

14 răspunsuri la Umplem şi noi biblioteca aia de la mansardă? Măcar un raft!

  1. clujanu zice:

    sarut mana!

    se vede ca le cam frunzariti carticelele acelea. daca le-ati fi lecturat cu atentie ati fi remarcat ca el e intotdeauna in jurul varstei de 40 ani, e viril, brunet si neaparat cu par pe piept.

    cu stima!

  2. Anonymous zice:

    mda, da… musai cu 'parpepiept'

    anca mica, hihihi

  3. Renato, aia cu zugravu' care fuge cu valabila e veche! Astia de-acu, au n-au par pa piept, dintr-o galeata dau si la vecini(e)!

  4. renata zice:

    Sunteţi într-o mică eroare, Clujane!
    Doar câteva autoare de gen se mai omoară să împădurească piepţii cavalerilor din poveste!
    Astea mai nouţe pun alte capcane: avem de-a face cu tot felul de intelectuali rafinaţi, cu muşchi de filatelist, da cu sufletu' cât China, mustind de spiritualitate, ca brânza nouă de apă. Partea picantă a situaţiei e că, când îi vâră în aşternut, scuzaţi cacofonia dar a fost voită, distinşii domni încep să semene cu Porcul, din Povestea Porcului, în sens opus, dacă mă-nţelegeţi ce vreau să zic – adică nu vă gândiţi la prea mari răutăţi, doar că devin nişte latin laver-i perfecţi, măcar că unii sunt aproape virgini, de-atâta abstinenţă.

  5. renata zice:

    anca mică, te îmbrăţişez cu drag!
    Zi tu, ghinţăreaso, ce să scrie spiţereasa pe blog, ca să vii mai des în vizită?

  6. renata zice:

    Augustine, dacă nu-i faci blog lu' vecină-ta, nu mai vorbesc cu tine!

  7. renata zice:

    @Zoe Petre
    Vă mulţumesc, doamnă! Vă mai aştept, când umplem raftul doi.

  8. Pacat, Renato, ca mie-mi placea! Acu, cum ti-e voia …

  9. Mihai zice:

    Waw1 Ce romane interesante. Ma inspiram din ele, dar am trecut de 40 de ani. Ufff! Cum ajung eu cu intarziere intotdeauna!

  10. renata zice:

    'Ai, Rădescule, c-am glumit! Vorbesc cu tine, numa' că o să fiu niţel mânioasă. O vreme. 🙂

  11. renata zice:

    Mihai, de-o inspiraţie, aşa, niciodată nu e prea târziu. :)))

  12. Mihai zice:

    Multumesc de incurajare. Da in cartile alea unde apare personajul? Adica o sugestie. La un spital, la o coada cu ajutoare pentru sarmani…

  13. renata zice:

    La câte-un vernisaj, Mihai! Poate fi unul de artă fotografică. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s