Fabrica de Ciocolată

De câte ori mă întorc din vizită de la mama, trec pe “Viilor” şi, inevitabil, simt aşa, o furnicătură în spatele sternului, nici nu-mi dau seama dacă e o emoţie pozitivă sau  nu.
Pe Şoseaua Viilor ne-a dus “tovarăşa” într-a patra, să vizităm “Fabrica de Ciocolată”.
Cu un an înainte ne dusese la “Doftana”, unde nu-mi plăcuse, fiindcă aveam rău de mişcare şi n-am înţeles nimic din închisoarea comuniştilor. Mie îmi  venea încă să vomit,  în timp  ce ghidul ne explica prin ce chinuri trecuse Tovarăşul Ceauşescu. Mi se părea că, indiferent prin ce trecuse el, nu se compara cu prin ce treceam eu, la un sfert de ceas după ce coborâsem din autocar.
Asta, Fabrica de Ciocolată, era a doua mare excursie importantă din cursul primar şi n-am dormit toată noaptea de dinainte,  gândindu-mă că iar o să-mi fie greaţă în autobuz, iar mă voi albăstri de rău sub zeci de priviri ostile, neînţelegătoare, care mă etichetau ca “impediment”.
S-a dovedit însă că mă înşelam. Până la Fabrica de Ciocolată nu era nici umbră de serpentine. Imperiul ciocolatei s-a dovedit blând, nepedepsitor şi, în cele din urmă, extraordinar.
Ne-au preluat nişte grăsane în halate albe, cu bonete de surori medicale, cu zâmbetul pe buze,  care ne-au condus direct în miezul lucrurilor şi-al ciocolatei umplute. Îşi vârau degetul arătător în maclavaisul sidefat şi ne lăsau să-l sugem. Era un supt în serie şi-n paralel, fiindcă erau mai multe malaxoare care se roteau în acelaşi timp, la cald, producând creme vâscoase cu miros de vişine, de portocale, de vanilie.
De îndată ce ne-am familiarizat cu conţinutul, am trecut la degustat forma.
Ciocolata fluidă, cu şi fără lapte, cu şi fără alune, cu şi fără rom, ne-a lăsat fără grai, de bună ce era.
Oricâte tablete de ciocolată am fi mâncat noi, vreodată, cumpărate de la “Alimentara”, nu se comparau cu acest “demo” călduţ, luat pe arătător şi strecurat în gură.
Eram consumatorii clandestini ai unei producţii încă neraportate, lingeam pierderea calculată.
În ultima parte a vizitei, alte femei înfăşate în alb ne-au umplut, complice, glugile canadienelor cu produs finit , ambalat. Norocul nostru,  era noiembrie; purtam canadiene cu glugă.
Portarul ne-a percheziţionat la buzunare. În buzunare nu aveam nimic. Eram prea mici ca să pricepem că fusese un control demonstrativ, pedagogic, să pricepem noi că ce se fură ilegal se bagă la buzunar, dar ce se fură pe bază de acord între părţi, oficial, se depozitează prin alte locuri.
Nouă ni s-a părut doar că am fentat un sistem banal, cu acordul sistemului excepţional.
Proviziile din glugă au ţinut vreo săptămână.
Anul următor am vizitat Muzeul Antipa.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

16 răspunsuri la Fabrica de Ciocolată

  1. Așa da! Mai respiră și omul amintirile epocii de aur a copilăriei. Prin clasa a doua am fost în vizită la fabrica de pâine și am gustat din crema cu care se făceau eugeniile. De atunci nu am mai avut ocazia să simt acel gust minunat, chiar dacă am cumpărat o grămadă de eugenii. La ieșire, fiecare copil a primit o jumătate aburindă de pâine neagră rotundă, pe care cred că am terminat-o de mâncat destul de rapid. Nu știu cine primea acele pâini, pentru că nu am găsit niciodată la vânzare.

  2. theodora0303 zice:

    Si eu am fost prin clasa a patra in vizita la fabrica de cicolata de pe Viilor 🙂 🙂 🙂

  3. Anonymous zice:

    De ce v-aţi oprit? La Antipa n-aţi primit vreun oscior de triceratops, ceva formol?
    Ce să mai zic eu, care am copilarit între o fabrică de mezeluri, una de pâine, alta de ciocolată, toate învăluite olfactiv în mirosul suav al fabricii de pielărie Flacăra Roşie …
    ALM

  4. renata zice:

    Domnule Săceanu,
    probabil că aţi primit cadou o jumătate dintr-o pâine de circuit închis. O pâine pe care o mâncau doar cei Iniţiaţi în făcutul pâinii. 🙂

  5. renata zice:

    Theo, ştii cumva dacă azi se mai vizitează, „cu clasa”, acest obiectiv?

  6. renata zice:

    Domnule ALM,
    m-am oprit fiindcă atât am avut de povestit.
    Abia acum îmi dau seama că de la Antipa nu-mi amintesc mai nimic. Nu păstrez decât o senzaţie difuză de groază. 🙂

  7. theodora0303 zice:

    Renata nici macar nu stiu daca fabrica mai exista … banuiesc ca nu … imi aduc aminte ca am mancat atat de multa ciocolata in ziua aia incat mi s-a facut rau si nu am mai vrut sa aud cam o jumatate de an de ciocolata 🙂

  8. renata zice:

    Theo, eu cred că mai e acolo.Nu vreau să verific, fiindcă nu-mi plac dezamăgirile. TREBUIE să fie!:)

  9. Cand am intrat si eu la scoala, i-au impuscat pe odiosi 😀 !

    Tin minte ca am apucat sa vizitam fabrica de paine si aia de hartie (!) de la Busteni! Doua evenimente enervante din punctul meu de vedere, si incarcate de manifestari propagandistice care ma dezgustau pe mine, un copil de 7 ani!

    Aveam o invatatoare securista, fi-su era (este?) mare scula in SRI, in Bucuresti… Si la gradinita tot educatoare securista am avut 🙂 Ati avut ocazia sa vedeti celebra familie la stiri 😉

  10. codeus zice:

    eu de 2 excursii imi aduc aminte in clasele primare. cea de la Fabrica de sticla de la Padurea Neagra si alta la Muzeul Octavian Goga de la Ciucea. ambele mi-au ramas bine infipte in memorie

  11. renata zice:

    Vlad,
    ne despart 30 de ani. Adică o generaţie biologică. De-aia,oare, avem percepţii atât de diferite? Sau n-am fost eu atât de „precoacă” precum ai fost tu, reuşind să mă bucur de astfel de prostioare?
    Pe de altă parte, acum vorbesc foarte serios, trăiesc cu convingerea că orice „vizită”, adică orice experienţă, fie ea şi neplăcută, într-o bună zi îţi devine utilă. Ba chiar, uneori, salvatoare, într-o anume situaţie.
    Acu', dacă tot ai început dezvăluirile incendiare, zi până la capăt: cine e educatoarea securistă de la televizor? 🙂

  12. renata zice:

    Cody,
    la Muzeul Goga am fost şi eu.
    Pe fabrica de sticlă am echivalat-o privind ceasuri întregi la noi, în centrul vechi, cum lucrau sticlarii la… Curtea Sticlarilor.

  13. @Renata: nevasta-sa http://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/SRI-Prahova-Corneliu-Paltanea-inchisoare_0_197980669.html 🙂 http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/investigatii/paltanea-de-la-sri-prahova-numea-consulii-romaniei-120843.html E educatoare si acum. Din fericire, s-a umanizat putin fata de ce era inainte de '89, cand ma punea pe mine la colt cu mainile sus ca faceam tunulete din cuburi (!) si cand mi-au furat prosopul si o jucarie mare 😉 .

  14. renata zice:

    Vlad, credeam că e vorba despre şoptitoarea lui Funeriu!!! :))

  15. Anonymous zice:

    pour l'academie silencieuse….

    klaus

  16. renata zice:

    Omagiile mele şi gânduri bune, klaus!
    Mare plăcere mi-ai făcut!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s