Pacientul Oprescu

Io, până la treij’ de ani, făceam podul fără nicio problemă, ca Apolodor din Damasc. Pă ne-ncălzite!
La treiş’unu ne-mpliniţi, într-o bună dimineaţă, a dat peste mine o criză de sciatic care m-a ţintuit la pat 90 de zile.
Toţi doctorii s-au mirat, că nu făcusem nimic rău în noaptea aceea, dormisem regulamentar, pe dreapta şi numa-n vis poate că sărisem cine ştie ce pârleaz, în aşa fel încât discul intervertebral ieşise şi el niţel din formaţie, de curiozitate. Am dat semnături cu nemiluita că-mi asum riscul neoperării, chiar dacă ar fi să ajung într-un “scaun electric”, de-ăla pe care îl făcea EBA cadou paraliticilor.
Doar doctorul Voicu, ţine-l-ar Dumnezeu sănătos, mi-a zis că de la “pod” mi se trage. Că nu e normal ca un adult de vârsta mea să-şi mobilizeze coloana invers, fără antrenament.
Adică ceea ce mie mi se păruse o chestie pozitivă s-a dovedit a fi un handicap.
Sper să n-ajungă şi doctorul Oprescu să-şi blesteme zilele, că a reuşit să facă PODUL la 60 de ani!
Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Pacientul Oprescu

  1. matilda zice:

    HAHAHA !!!
    Ieri, venind dinspre Ogrezeni, dna Verona ne-a „plimbat” puţintel pe pod.
    Frumos ! Chiar dacă i se deplasează ceva Oprescului, totuşi merită !

  2. theodora0303 zice:

    Eu pana pe la 35 de ani m-am crezut macara … adica ridicam in stiul smuls 50Kg la cele 45 de kg pe care le- aveam … dupa cativa ani am aflat ca am tripla hernie de disc.
    Nu se pot construi poduri fara macarale … nu-i asa?

  3. Anonymous zice:

    Nu stiu ce soarta va avea Oprescu in urma acestei realizari. Ca de obicei, exista o placuta care indica cine a inceput lucrarea si cine a terminat-o. Mai mult, stim cine l-a construit, ca scrie cu litere de-o schioapa: Astaldi (Italia). Au uitat, tot ca de obicei, sa scrie cine a platit totul.
    Oricum, este prima lucrare publica de amploare, care „bate” demolarile si bordurarile din ultimii 21 de ani. Numai ca, dupa parerea mea, este exact ca „autostrada” Turda-Gilau! Cei de la revista Promotor afirma ca pasajul Basarab poate fi strabatut in cca un minut si jumatate. Cu o conditie: sa nu existe ambuteiaje la capete! Ori, ambuteiajele exista, atat la capatul Titulescu-Banu Manta, cat si la capatul spre Leu-Cotroceni.
    Stiu ca a existat o propunere care, tot dupa parerea mea, parea mai rationala: amplasarea Garii de Nord si a Garii Basarab cam in zona unde se intersecteaza Calea Grivitei cu bdul Mihalache. Aceasta solutie avea avantajul ca se putea face in „pasi marunti”. Se putea, cu cheltuieli minime, sa se incropeasca niste peroane acoperite, urmand ca, fie sa se mute cladirea Garii de Nord, fie sa se reconstruiasca, atunci cand ne-or da banii afara din casa. In rest faceam ce stiam mai bine: scoteam sinele de cale ferata si asfaltam la greu. Si nelipsitele borduri …
    ALM

  4. renata zice:

    Matilda,
    să nu i se deplaseze scaunul de la primărie!

  5. renata zice:

    Aşa-i, Theo, nu se pot construi podurile fără macarale. Nu-mi dau seama de ce trebuia să ridici câte 50 de kg deodată. Doar balerinii mai fac asta! 🙂

  6. renata zice:

    ALM,
    nu l-am văzut decât în poze. Pe „hobanatu'”.
    Nu-mi dau seama dacă e util sau nu. De frumos, e frumos.
    Eu n-aş muta niciodată o GARĂ!!!
    Cred că sunt foarte subiectivă în privinţa asta. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s