Virgula

Ultima oară când absenţa unei virgule mi-a creat o stare de disconfort şi stânjeneală, a fost când cu lozinca electorală a doctorului Oprescu: “Hai România!”
Bă, corect era: hai-virgulă-românia-semnul exclamării…
Ce treabă are asta cu preşedinţia?
Aparent, niciuna. Dar dacă tu, candidat la prima funcţie în stat, nu stăpâneşti virgula, uzina vie din spatele campaniei tale trebuie să conţină măcar o linie tehnologică, măcar un reactor, măcar un şef de CTC, măcar un portar care să zică “Bre, domn’ doctor, e cu virgulă. Ca la meci.”
Şi azi îmi place să cred că Oprescu a renunţat, de ruşine, când şi-a văzut sloganul fâlfâind berc, fără virgulă.

Ultima oară când o virgulă m-a umplut de respect, a fost când am citit mesajul adiţionat unui cărucior de bebeluş: “BĂSESCU, IA-ŢI PEMPĂRŞII ÎNAPOI!”
Femeia care scrisese mesajul nu era o “mămică”.
“Mămicile” moaie “biscuitele” în lapte şi îl vâră odorului în gură, când micuţul emite primul “DE CE?”, din ciclul “întrebări imposibile”, ca să-i ocupe cavitatea bucală cu o activitate lucrativă, nu cu una cognitivă. Lapte dulce, biscuit dulce, mai lasă-mă dracului în pace cu întrebările, că n-o să stabilim noi cine-a fost primul: oul sau găina….

“Mămica” aia era o MAMĂ care ştia rostul virgulei şi când ştii asta, ştii cu mult mai mult, răspunzi la “DE CE?”-urile stupide ale pruncului, răspunzi pe înţelesul lui, faci faţă, nu te mulţumeşti cu pape Nestle, grădi particulară, after school, mofturi, figuri, “bas”, sună şoferul de pe “bas”, te întreabă dacă trebuie livrat copilul la bunicii din partea ta sau din partea soţului…

De-aia, văzând azi pe blogul Ciutacului poza cu lozincă de 19 mai, scrisă gros, expresiv, dar fără virgulă unde se cerea, m-am gândit, cu imbecilitatea-mi anacronică, că ne desparte de succes doar o virgulă.

De semnu’ exclamării nu mă încumet să mai zic, că e deja pentru când ne-om afla în afara crizei.
Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

11 răspunsuri la Virgula

  1. buna renata,

    subtil mesajul tau, insa mi-e teama ca romania nu mai are timp de subtilitati.
    este nevoie sa fim prost crescuti, badarani sau in orice fel pentru a aspira la o stare de normalitate pe care o vedem la tarile din vestul europei( a se intelege jos basescu!!!).

  2. Draga Renata, daca n-as fi un nemernic circotas, nu ti-as lipsi cind lipsesc, ci cind NU lipsesc. Asa ca trebuie sa ti-o spun verde: nu lipseste nicio virgula din foto! De ce, o sa exprim intr-o trecere ulterioara. Desi pun pariu ca te prinzi pina atunci! 🙂

  3. Anonymous zice:

    Buna ren,
    arata ca panoul oftalmologului…din ce in ce mai mic, pana la deloc. Despre marimea si/sau micimea vorbelor :-), zic!

    anca mica

  4. renata zice:

    1 românule din România,
    pe mine nu m-a deranjat cuvântul „muie”, în text, ci absenţa virgulei între băsescu şi România. Şi m-a deranjat, nu de sclifosită ce sunt, ci fiindcă, dacă nu pui virgulă acolo, rezultă un soi nefericit de legitimare a cuvântului băsescu pe lângă numele României, se poate înţelege că băsescu = România sau aşa ceva.
    Sunt de acord să fim bădărani, să-l înjurăm până facem spume la gură, cu două condiţii: să aibă efectul scontat, adică să se care din prea multe-njurături şi să scriem „băga-mi-aş” corect, să nu creadă că-l înjură nişte tâmpiţi ca el sau poate unii inferiori lui.

  5. renata zice:

    Maestre Augustinule,
    Păi aşa cum e mesajul ăla scris acum eu citesc: Băsescu România îţi dă muie. Adică: cine? – Băsescu România (putea fi Vasile Gheorghe); ce face? – „îţi dă muie”. Ar merge şi-un complement indirect pe care-l subînţelegem cui? – ţie. Ţie, popor român.
    Şi-atunci de ce să fi ieşit acea doamnă respectabilă, între două-trei vârste, cu un anunţ inutil pe post de lozincă de protest? De ce să pierzi timpul scriind ceva ce ştim/simţim cu toţii?
    Cui foloseşte?
    Poate lui Băsescu, să se bucure, să zică „În fine, au priceput imbecilii! Semn bun! Urmează să înţeleagă şi că ăsta e singurul lucru pe care-l mai avem de dat, restul e doar de luat.”
    Fac dovada că am înţeles corect?
    Dacă nu, explică-mi domnia ta… 🙂

  6. renata zice:

    Cred că de-acolo s-a şi inspirat doamna din poză, anca mică.
    De la oftalmolog. Fiindcă poartă ochelari. :))

  7. ElZap zice:

    Cu sau fără virgulă, Băsescu ia.
    Ia, că aşa face el de obicei.
    Poate de aia au considerat ăia că virgula e subânţeleasă.

  8. (Tot ceea ce urmeaza este doar o parere, care, evident, poate fi gresita; tot ce sustin e ca pare a avea o oarecare logica. Pregatirea mea de politehnist nu-mi da dreptul la opinii autorizate)
    La urma urmei, care este rolul virgulei? De a-l rupe pe Basescu 🙂 de restul propozitiei, precizind, astfel, vocativul. Excelentul tau exemplu (putea fi VASILE POPESCU) poate fi preluat si pe post de contraexemplu. Nimeni nu va scrie VASILE popescu decit in cazul unui mesaj de tipul „Vasile, Popescu te-a injurat!” Asadar, marimea fontului si tipul caracterului despart pe Basescu de restul enuntului, pe post de virgula. Ce zici?

  9. renata zice:

    Augusin,
    Am putea glumi şi broda la infinit pe tema asta….
    E cum zici tu, 100%.
    Părerea mea, aia bătrânească şi cârcotaşă, de la gura sobei, e că lozincile nu se concep lângă strung, lângă războiul de ţesut, în vizuina paznicului sau la semafor, până se pune verde. Lozincile se proiectează la departamentul „proiectare”. Unde s-a auzit de virgulă.
    În ciuda impresiei unor entuziaşzi visători, fi-le-ar numele binecuvântat, că mitingul a fost emoţionant, eu simt (când zic simt, e mai rău decât cred) că a fost stabilit în linii mari, cu credinţa că nu trebuie să se obţină nimic mai mult decât puţin zgomot distins, nederanjant, aproape muzică…
    Mi-e teamă că nu-i pot crede pe liderii sindicali, altfel decât vânduţi unor interese personale.
    Dacă n-ar fi aşa, o asemenea lozincă având multiplu înţeles, n-ar fi avut ce căuta acolo.
    Eu, dacă aş fi lider sindical în ţara Utopia, înainte de miting, aş face vizionare, ca la spectacol.
    Poate fiindcă mi-e foarte clar că spontaneitatea şi firescul, atunci când au rămas în memoria colectivă, fie şi a unei săli de teatru pline, au fost îndelung exersate.
    Pentru mine, un miting, dacă nu e spontan în sensul ilegal, trebuie lucrat până în cele mai mici amănunte. Până ce fiecare figurant ştie ce are de făcut cu mâinile. Ca în teatru.
    Poate că aici e mai grav, mai serios, nu joci pentru aplauze şi distrarea spectatorului, joci pentru înspăimântarea lui. Ca în teatrul antic.

  10. Pai daca-mi dai dreptate 100%, eu intru in alerta!
    Sigur, barbatii sint niste mari orgoliosi. La fel de sigur, femeile destepte le dau dreptate 100%, macar din cind in cind.
    Eu, si barbat si orgolios, dar si jucator de sah, intru in panica. Daca am atit de multa dreptate, inseamna ca undeva s-a strecurat o greseala. Sau doua, egale si de sens contrar, a caror suma algebrica este, evident, zero.
    Totusi, de ce nu accepti ca acolo, in piata, au fost destui participanti hors-concours, al caror aport nu putea fi nici oprit, nici diriguit? Oameni care au zis, au scris si-au facut ce i-a taiat capul… Daca te uiti cu atentie, intelegi ca afisul nu e facut „la fabrica”, e totusi treaba unui diletant. Pe de alta parte, nu poti contesta un nivel acceptabil de organizare a sindicatelor, chiar daca n-or fi facut ei repetitii cu costume. (Despre targetul lor, e cu totul alta poveste) Asa incit, legatura lor cu afisul in discutie e cel putin indoielnica.
    Cit despre doamna din imagine, putem admite ca, psihologic vorbind, cind a schimbat fontul a simtit ca a pus virgula!

  11. renata zice:

    Augustin,
    Evident că tot scenariul pe care ţi l-am descris mai sus e îngroşat…
    O manifestaţie de protest spontană n-are nicio regulă şi se desfăşoară imprevizibil. Poate că se nasc nişte lideri în timpul producerii evenimentului.
    O manifestaţie de protest organizat trebuie… organizată în cele mai mici amănunte. Nu zic că e posibil. Dar e de dorit. Maneaua aia cu boc,boc, boc s-a auzit în toată piaţa. N-a pus-o un ins, de capul lui, din casetofon. (mai există?) Făcea parte din programul regizat. Din punctul meu de vedere – o gafă care a diminuat impactul dramatic al prezenţei mulţimii acolo, asupra guvernanţilor.
    Ce vrei! Aşa cred eu! Când eşti supărat, furios, nu cânţi, huidui.
    Da, sunt de acord că mulţi s-au lipit manifestanţilor, fără să fie pe listele sindicale. Foarte mulţi bucureşteni s-au dus, pur şi simplu, ca să fie acolo, să fie mai mulţi, să bage de seamă orbii din Palat că existăm. Încă. Ar fi trebuit să fie cu mult mai mulţi spontani. Aceia ar fi fost cu adevărat importanţi.

    Dacă e s-o analizăm psihologic pe doamna din imagine, cu afişul ei artizanal… cred că nu l-a făcut ea. :))
    Uită-te un pic la faţa ei şi spune-mi dacă ţie ţi se pare că ar scrie, rosti, etala la vedere, din proprie iniţiativă, un text conţinând cuvântul „muie”? 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s