Aş putea să zic că ne întoarcem cu paşi mici, dar fermi, exact de unde am plecat…

…dar aici, măcar, mijloacele scuzau scopul
…pe când aici mijloacele lipsesc cu desăvârşire
Aşa că ne întoarcem sub locul de unde am plecat.
Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Aş putea să zic că ne întoarcem cu paşi mici, dar fermi, exact de unde am plecat…

  1. Anonymous zice:

    Interesantă asociere! Deși nu sunt critic de artă și nu m-am hotărât cărui curent de artă să încadrez tablourile (pre, post sau neopupincurism. Dacă era vorba de curentul trifazic poate mă descurcam mai bine), totuși cred că artișii plastici au fost inspirați de muze diferite (Sau, plastic vorbind, chiar amuzat, pot să afirm că-s neinspirați de-a dreptul). De exemplu, despre întruchiparea Evei blonde, cu buzele ce tind să capete forma de ancoră, chiar autorul a spus că păsărica de la cap nu e întâmplătoare.
    DanM

  2. renata zice:

    Despre păsărica din dreapta-sus, am citit şi eu, DanM, dar remarca buze în formă de ancoră e absolut originală, ai stofă de critic de artă, în sensul că majoritatea criticilor găsesc sensuri noi şi minunate şi profunde unei opere, sensuri de care artistul însuşi n-a avut habar.

  3. Florian zice:

    Cu siguranţă că pictorul a avut ca model vreo poză de acum câţiva ani. Dacă se inspira după dimensiunile actuale ale personajului, pânza trebuia pictată in poziţie landscape.

  4. Anonymous zice:

    Atâta timp cât nu sesizez esențialul mi-e mai ușor să mă împotmolesc în detalii (primul fruct de măr pe care-l văd din care să răsară frunze, indexul mâinii drepte atrofiat, sprâncenele negre la păr blond sau cărarea care cere o nouă oxigenare, bărbia bifurcată care ne dezvăluie un început de gușă, pomeții obrajilor nesimetrici care trădează un bagaj genetic slab sau săgeata cu fluturaș, care aruncată direct cu mâna ne trimite cu gândul la un Cupidon gen Benny Hill. Trebuie să menționez că mă refer strict la portet, nu la personaj), dar ce știu eu despre artă. Deși realizat în manieră postimpresionistă remarca mea îmi autodefinește mai degrabă naivitatea în percepție. E interesant de urmărit dacă soarta tabloului va avea un traseu asemănător celui care ni-l prezenta pe jiji drept pâinea lui Dumnezeu.
    DanM

  5. renata zice:

    Florian, eşti rău! 🙂
    Udrea încape încă şi ecvestră în rama tabloului despre care DanM nu s-a pronunţat deocamdată.
    Dacă tabloul e realizat în manieră postimpresionistă, atunci rama e în cel mai curat stil geamurişioglinzi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s